ICCJ. Decizia nr. 5316/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5316
Dosar nr. 11841/200.
Şedinţa de la 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.A. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 29 din 25 februarie 2003 emisă de SC E. SA prin care i-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
În motivarea acţiunii se arată că imobilul a fost abuziv naţionalizat prin Legea nr. 119/1948. Proprietatea a aparţinut soacrei sale C.M., unicul moştenitor fiind soţul său M.P. Acesta a decedat, moştenitoare fiind reclamanta.
Ca temei de drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 996 din 1 octombrie 2003 a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 29 din 25 februarie 2003 emisă de intimata SC E. SA care a fost obligată să restituie în natură imobilul construcţie, situat în Ploieşti, corp A.B.C.D. şi terenul aferent în suprafaţă de 476 mp identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert L.A.
Instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile legale pentru restituirea în natură a imobilului. Corpul A are destinaţie de locuinţă pentru salariaţii intimatei, iar corpurile B. C. şi D au avut destinaţia de anexe, în care nu se desfăşoară nici o activitate, toate construcţiile fiind degradate.
Reclamanta a făcut dovada că este moştenitoarea soţului său care a moştenit-o pe mama sa proprietara imobilului naţionalizat.
Apelul declarat de intimată a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 66 din 13 ianuarie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC E. SA.
Se susţine, în esenţă, că nu există identitate între proprietatea naţionalizată şi cea solicitată a fi restituită, numele străzii şi numărul nu coincid; reclamanta nu a dovedit cum a fost preluat imobilul de către stat dacă a primit despăgubiri; a dobândit de bună credinţă, proprietatea în anul 1995; expertiza nu poate fi reţinută ca probă; instituţiile implicate în privatizare să răspundă pentru evicţiune.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege şi imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură şi libere de orice sarcini.
Imobilul în litigiu a fost cumpărat în anul 1935 de mama soţului reclamantei şi a fost naţionalizat în anul 1948 în baza Legii nr. 119/1948 fiind nominalizaţi în actul de naţionalizare.
Identificarea imobilului s-a făcut printr-o expertiză, probă legală şi corect administrată de instanţă. Schimbarea în decursul timpului a adreselor poştale, nu este semnificativă.
Raporturile juridice ale intimatei cu celelalte persoane implicate în procesul de privatizare nu fac obiectul prezentului litigiu.
În consecinţă, instanţele au stabilit o situaţie de fapt în concordanţă cu probele administrate şi au aplicat corect prevederile legale incidente în speţă, Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
În temeiul art. 224 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoarea M.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA împotriva deciziei nr. 66 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă recurenta SC E. SA să plătească intimatei M.A. suma de 7.735.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 530/2005. Civil → |
|---|
