ICCJ. Decizia nr. 5309/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5309
Dosar nr. 1730/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 15/2003, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul declarat de R.N.P.-D.S. Argeş împotriva sentinţei civile nr. 201/2002 pronunţată de Tribunalul Argeş, menţinând astfel hotărârea prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 1667/2002 emisă de Biroul Notarului Public Argeş şi restituirea în natură a construcţiilor şi terenului situat în comuna Cepari, judeţul Argeş, fosta proprietate a soţului decedat al reclamantei P.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că, în mod corect s-a dispus restituirea imobilelor către reclamantă faţă de faptul că, acestea au fost preluate fără titlu de la autorul dreptului de proprietate; nu au fost menţionate în sentinţa de condamnare a acesteia pe motive politice şi nici prin vreun alt act normativ, iar dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 19 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, permit această restituire.
Împotriva deciziei Curţii de Apel, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta R.N.P.-D.S. Argeş, criticând-o pentru următoarele motive:
Terenul în litigiu nu poate face obiectul restituirii în natură deoarece este teren cu destinaţie forestieră, împădurit şi care serveşte producţiei şi administraţiei silvice. Pe cale de consecinţă, acesta se încadrează în categoria terenurilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 18/1991 ce fac parte din domeniul public, conform art. 4 şi art. 5 din aceeaşi lege. Aceasta cu atât mai mult cu cât, terenul este acoperit cu vegetaţie forestieră pe o suprafaţă de circa 9866 mp ori, potrivit art. 2 din Legea nr.26/1996, sunt considerate păduri, terenurile cu o suprafaţă de 2500 mp care sunt acoperite cu o astfel de vegetaţie.
O altă critică se referă la greşita restituire în natură în locul acordării de daune reparatorii în echivalent decurgând din împrejurarea că, terenurile în litigiu, au fost preluate cu titlu (Decretul-lege nr. 187/45 şi Decretul nr. 83/1949) şi au fost înscrise în amenajamentele silvice astfel încât, potrivit art. 35 din Legea nr. 18/1991, ele constituie proprietatea statului care este inalienabilă.
Nici în certificatul de moştenitor al reclamantei-intimate nu sunt menţionate bunurile în litigiu ca făcând parte din masa succesorală, iar preluarea lor de către Ocolul Silvic s-a făcut în baza legii şi nu în mod abuziv.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat casarea deciziei şi pe cale de consecinţă, să fie respinsă acţiunea introductivă.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este parţial fondat având în vedere următoarele considerente:
Instanţa de fond a dispus şi instanţa de apel a menţinut, restituirea în favoarea reclamantei P.M., a suprafeţei de 29.418 mp teren ce se compune din teren cu construcţii şi teren denumit „Parc" situat pe raza comunei Cepari, judeţul Argeş.
Această dispoziţie are un caracter generic, nefiind de natură să asigure o identificare corectă a terenului în privinţa căruia s-a dispus retrocedarea, atâta timp cât nu sunt prevăzute vecinătăţile, numărul cadastral sau poziţia din Registrul de evidenţă funciară.
Raportul de expertiză indicat în dispozitivul primei hotărâri, nu este nici el de natură a acoperi această lacună deoarece, în lipsa autorului lucrării, cu prilejul executării, ar putea fi folosită eventual o altă expertiză. În plus, chiar dacă pârâta nu a contestat expertiza folosită de către reclamantă, trebuie observat faptul că aceasta are un caracter extrajudiciar şi nu face parte integrantă din dosarul cauzei.
De asemenea, nu a fost determinată cu exactitate suprafaţa de teren ocupată cu construcţii, cea ocupată cu anexe şi, separat, suprafaţa forestieră cu indicarea corectă a felului culturilor actuale şi chiar a vechimii acestora.
Totodată, nu a fost clarificată întinderea şi calitatea de proprietar a defunctului P.G. asupra tuturor bunurilor cerute a fi retrocedate deoarece, adeverinţa de la f. 36 fond coroborată cu actul de la f. 8 şi 40 din acelaşi dosar, nu duc la concluzia că, autorul reclamantei a fost proprietarul întregului imobil solicitat de către aceasta.
În afara incorectei identificări a imobilului şi a incertitudinii cu privire la dreptul de proprietate al defunctului asupra tuturor imobilelor ce formează obiectul procesului, mai trebuie observat şi faptul că, instanţele nu au fost preocupate de clarificarea aspectelor invocate de recurentă şi reiterate prin motivele de recurs.
Astfel, ţinând seama de caracterul restrictiv al Legii nr. 10/2001 şi de faptul că, reclamanta-intimată a dobândit 10 ha teren (f. 38 recurs), aceste instanţe nu au analizat incidenţa art. 8 din această lege şi nici existenţa sau nu, a vreunuia din motivele de exceptare de la restituire, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 1/2000 sau îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 2 din Legea nr. 26/1990.
Dat fiind faptul că se impune suplimentarea probatoriului în vederea clarificării aspectelor arătate, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să se dispună casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Cu prilejul rejudecării, pe lângă suplimentarea probaţiunii în vederea stabilirii exacte a întinderii dreptului de proprietate al autorului reclamantei, a identificării corecte a imobilelor ce formează obiectul acestui drept, instanţa de fond se va ocupa şi de analizarea şi clarificarea aspectelor juridice invocate de către recurentă. Aceasta, în scopul dezlegării complete şi corecte a tuturor împrejurărilor ce ţin de soluţionarea pricinii şi de respectarea condiţiilor impuse de Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta R.N.P. prin D.S. Argeş împotriva deciziei nr. 15/A din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa civilă nr.201 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeş şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5421/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5374/2005. Civil → |
|---|
