ICCJ. Decizia nr. 5374/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5374
Dosar nr. 20456/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 483 din 28 ianuarie 2004, Judecătoria a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul C.G. împotriva pârâtului C.P., a respins capătul de cerere privind stabilirea unui drept de servitute şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.020.800 lei, contravaloarea recoltei pentru anii 2002-2003.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 11.201 din 3 septembrie 2003 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul C.P., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii recoltei pentru suprafaţa de 229 mp realizată în anul 2002 şi 2003, în sumă de 4.000.000 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în baza sentinţei civile nr. 3049 din 19 aprilie 2000 a Judecătoriei Bacău a fost pus în posesie pe suprafaţa de 229 mp, teren situat în punctul „Acasă" de la data punerii în posesie, pârâtul a fost în imposibilitatea de a folosi suprafaţa de teren atribuită, reclamantul suferind o pierdere reprezentând contravaloarea recoltei, în perioada anului 2002-2003.
În dovedirea acţiunii, s-a solicitat proba cu acte, martori, expertiză şi s-a depus la dosar copia sentinţei civile nr. 3049/2000 a Judecătoriei Bacău, copia procesului verbal de punere în posesie nr. 381 din 2002 şi copia raportului de expertiză.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3049 din 19 aprilie 2000 s-a atribuit pârâtului C.G. lotul nr. 5 din 19 aprilie 2000 s-a atribuit pârâtului C.G. lotul nr. 5 din care face parte şi suprafaţa în litigiu de 229 mp teren arabil, situat în punctul „Acasă".
Din depoziţiile martorilor M.V. şi B.M., audiaţi în cauză, instanţa a reţinut faptul că reclamantul a fost împiedicat să folosească suprafaţa de teren în litigiu, de către pârât, prin instalarea unui gard, dar că prin ridicarea acestuia, acesta are posibilitatea de a ajunge la terenul atribuit.
Această situaţie rezultă şi din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul A.G.
Astfel, se poate reţine că în urma măsurătorilor efectuate în teren, cu respectarea dimensiunilor stricte, suprafaţa de 229 mp nu se poate considera ca fiind teren înfundat.
Ca urmare, pentru a putea să ceară dreptul de trecere spre calea publică trebuie să facă dovada că acel loc nu are nici o ieşire la calea publică ori că ieşirea ar prezenta inconveniente grave, ori ar fi periculoasă în conformitate cu dispoziţiile art. 616 C. proc. civ.
Faţă de probele administrate în cauză s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul sus-menţionat şi în consecinţă, a respins cererea de stabilire a unui drept de servitute.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii recoltei în anii 2002-2003 s-a reţinut din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi din expertiza tehnică faptul că reclamantul a fost lipsit de folosinţa terenului în perioada 2002 – 2003.
Din expertiza agricolă efectuată în cauză a rezultat că în cazul în care s-ar fi cultivat porumb contravaloarea recoltei este de 652.500 lei, iar dacă s-ar fi cultivat ceapă contravaloarea recoltei era de 2.020.800 lei.
Potrivit art. 483 C. civ. fructele naturale ale pământului se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. Reclamantul făcând dovada că este proprietarul terenului şi a faptului că a fost lipsit de folosinţă şi de recolta ce ar fi putut-o obţine de pe acest teren, având în vedere dispoziţiile articolului menţionat, a admis, în parte, pretenţiile reclamantului.
Având în vedere că pretenţiile reclamantului au fost admise în parte, faţă de dispoziţiile art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul şi în motivare a susţinut că probele au fost apreciate greşit întrucât hotărârea de partaj nu se poate pune în executare pe porţiunea unde îşi are construite imobilele, nefiind vinovat de lipsa de folosinţă a terenului de sub construcţii.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, nr. 999 din 17 iunie 2004 a admis apelul formulat de apelantul-pârât C.P., domiciliat în judeţul Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 483 din 28 ianuarie 2004 a Judecătoriei Bacău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.G., domiciliat în judeţul Bacău şi a schimbat în totul sentinţa civilă nr. 483 din 28 ianuarie 2004 a Judecătoriei Bacău, respingând acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului C.P. suma de 3.171.000 lei cheltuieli de judecată la ambele instanţe.
S-a motivat că prin sentinţa civilă nr. 3049 din 19 aprilie 2000, Judecătoria Bacău a dispus partajarea averii defunctei C.M. şi a atribuit reclamantului lotul nr. 5, iar pârâtului lotul nr. 1, astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică întocmită de D.M.
Pe terenul atribuit reclamantului în punctul „Acasă", astfel cum rezultă şi din anexa la raportul de expertiză tehnică dar din constatările raportului de expertiză tehnică, efectuat la fond, se află construcţiile edificate de către apelantul pârât.
Prin hotărârea de partaj, instanţa nu a fost investită să constate în ce calitate a ridicat apelantul pârât imobile pe terenul defunctei sale mame şi ca atare, intimatul nu-l poate îndatora pe apelant la lipsa de folosinţă pentru terenul ocupat de construcţii.
Aşa fiind, apelul este întemeiat şi în baza art. 296 C . proc. civ. urmează a fi admis, schimbându-se în tot sentinţa şi respingându-se acţiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul solicitând repunerea în termen şi să se constate că hotărârea pronunţată în apel este netemeinică şi nelegală, dând o interpretare greşită probatoriilor administrate la instanţa de fond.
Recurentul-reclamant a arătat că este în vârstă de peste 75 de ani şi că a fost împiedicat să ia cunoştinţă de hotărârea pronunţată în apel, necomunicându-i-se. Cu toate acestea, agitându-se cu privire la neprimirea hotărârii respective şi adresând, în scris, cererea instanţei, cu adresa nr. 1802 din 28 octombrie 2004, Curtea de apel i-a comunicat că hotărârea i-a fost comunicată la 11 august 2004, lucru ce nu corespunde adevărului, el neprimind-o.
În recurs, este criticată hotărârea instanţei de apel, care, dă posibilitatea pârâtului să nu-i permită a avea acces la terenul proprietatea sa, prejudiciindu-l de valoarea recoltei pe care ar fi obţinut-o, pe perioada indicată în acţiune. Aceasta şi ca urmare că pârâtul nu vrea să ridice gardul pentru a-i permite accesul la teren, cu forţa, neputând să facă acest lucru.
În sfârşit, reclamantul a arătat că, în cauză, există făcută şi o expertiză tehnico-judiciară, de către expertul A.G., care a concluzionat că terenul reclamantului în suprafaţă de 60 m era ocupat de pârât.
Datorită faptului că suprafaţa de …….. era împrejmuită cu gard pe latura de S., reclamantul neavând acces, la nici unul din terenurile sale.
Examinând cererea de repunere în termen şi recursul declarat de reclamant Curtea constată temeinicia solicitării de repunere în termen ca şi a recursului declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Bacău, ce va trebui modificată, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinţei atacate. Astfel, în ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, se constată că reclamantul a fost în imposibilitate de a exercita recursul în termenul legal întrucât nu a primit efectiv Decizia nr. 999 din 17 iunie 2004, din dovada de primirea şi procesul verbal de predare, rezultând că actul a fost afişat pe uşa principală a locuinţei, deşi reclamantul nu a luat cunoştinţă de o astfel de comunicare.
Aceasta, a făcut ca reclamantul, în vârstă de 75 de ani şi cu o stare a sănătăţii precară să se deplaseze la Curtea de Apel Bacău, pentru a verifica personal dacă hotărârea a fost redactată, personalul de aici, asigurându-l că aceasta i se va comunica.
Trecând însă prea mult timp, fără a primi Decizia s-a adresat cu o cerere scrisă instanţei, pin adresa nr. 1802 din 28 octombrie 2004, Curtea de Apel comunicându-i că hotărârea a fost trimisă la 11 august 2004.
În raport de cele arătate, de vârsta înaintată a reclamantului şi de marile dubii existente asupra comunicării hotărârii din apel, se apreciază că reclamantul va trebui să fie repus în termenul de recurs.
Cu privire la recursul declarat de reclamant, Curtea va trebui să constate că şi acesta este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 3049 din 19 aprilie 2000 a Judecătoriei Bacău, reclamantul a fost pus în posesia suprafeţei de 229 mp, suprafaţă de teren situată la pct. „Acasă" conform procesului verbal nr. 381 din 16 aprilie 2002.
Din momentul punerii în posesie, intimatul-pârât nu i-a permis accesul la termenul avut, care se află în jurul casei acestuia, care este împrejmuit cu gard, acesta fiind pus astfel, în imposibilitate de a folosi terenul, şi de a-i culege fructele. Ceva mai mult, în toată această perioadă, terenul a fost cultivat de intimatul-pârât, care s-a bucurat astfel de un câştig ce nu i se cuvenea deoarece nu avea nici un drept asupra terenului.
Deşi instanţa de fond a administrat prove, stabilind cu certitudine că reclamantul a fost lipsit de folosinţa terenului în perioada 2002-2003, făcând în mod judicios aplicarea art. 483 C. proc. civ., potrivit căruia, fructele naturale sau industriale ale pământului, se cuvin proprietarului, prin accesiune, fără nici un temei legal, prin aplicarea greşită a legii, conform art. 304 C. proc . civ., Curtea de Apel Bacău, a admis apelul, schimbând, în tot sentinţa şi respingând, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită atât cererea de repunere în termenul de recurs, cât şi recursul reclamantului C.G. împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Bacău, pe care va trebui să o modifice, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinţei nr. 483 din 28 ianuarie 2004, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termen. Admite recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Bacău, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat împotriva sentinţei nr. 483 din 28 ianuarie 2004.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5309/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5271/2005. Civil → |
|---|
