ICCJ. Decizia nr. 5314/2005. Civil
| Comentarii |
|
Judecătoria Roșiorii de Vede, prin sentința civilă nr. 2575 din 18 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.A. împotriva pârâților A.P. și A.F. și drept consecință:
- a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților între punctele B-C, marcat cu roșu în care pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul V.I., în varianta inițială;
- a respins capătul de cerere privind revendicarea de către reclamant a suprafeței de 35 mp;
- i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantului, reprezentat convențional prin A.G., suma de 2.174.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- reclamantul este proprietar al unei suprafețe de 870 mp, teren situat în intravilanul comunei Peretu, învecinându-se pe latura de est cu terenul proprietatea pârâților, de 900 mp;
- cele două proprietăți au format în trecut o singură curte, iar în toamna anului 2001, pârâții au amplasat, fără acordul reclamantului, un gard din plasă de sârmă, pe o distanță de 27,5 m, pornind de la drumul comunal (latura de nord);
- deoarece între cele două proprietăți nu a existat hotar, iar gardul nu s-a realizat pe toată lungimea lor (15,69 m), expertul nu a putut determina suprafața eventual acaparată de pârâți, astfel că acest capăt de cerere (revendicare a 35 mp), va fi respins;
- măsurătorile efectuate de expert au evidențiat că nici una din schițele anexă la titlurile de proprietate ale părților nu corespund situației din teren, înregistrându-se la ambele proprietăți un minus de 40,49 mp;
- în varianta inițială (acceptată de reclamant) a schiței la raportul de expertiză, expertul a propus stabilirea liniei de hotar în așa fel încât ambele proprietăți să suporte în mod egal minusul de 40,49 mp, suprafață trecută în actele de proprietate, reducându-se în consecință cu câte 20,24 mp;
- o altă variantă, acceptată de pârâți, respectă dreptul de proprietate al acestora pentru întreaga suprafață de 900 mp;
- alegerea variantei inițiale este determinată de împrejurarea că titlul de proprietate al reclamantului are o dată anterioară titlului pârâților, precum și de principiul echității.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 876 din 11 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, cu motivarea că:
- deoarece reclamantul nu a făcut dovada că pârâții i-ar fi acaparat vreo suprafață, instanța de fond nu putea admite capătul de cerere privitor la revendicare și să-i acorde 12,90 mp de teren, cât s-a stabilit de expert că ocupă în plus A.P. și A.F.;
- acțiunea în grănițuire are drept finalitate stabilirea prin semne exterioare de hotar a întinderii fondurilor de vecinătate;
- prima instanță a respectat acest cadru legal, ținând seama și de împrejurarea că suprafața reală a ambelor fonduri este mai mică decât suprafețele trecute în titlurile de proprietate;
- în atare situație, operațiunea de stabilire a liniei de hotar presupune și ajustarea reciprocă a suprafețelor din actele de proprietate;
- o asemenea ajustare va transforma acțiunea de grănițuire într-o acțiune în revendicare deoarece diminuarea suprafețelor trecute în acțiune nu s-a făcut în folosul reclamantului, ci este o consecință a situației în teren;
- în speță nu se pune problema comparării titlurilor de proprietate atâta timp cât nu există nici o porțiune de teren pe care ele să se suprapună;
- împrejurarea că pe latura dinspre stradă părțile au ridicat garduri separate, delimitate printr-o țeavă metalică, nu justifică trasarea hotarului din acest punct, contestat de reclamant;
- varianta solicitată de apelanți nu ține seama de minusul de suprafață din titlurile de proprietate și ar duce la întregirea suprafeței lor cu o porțiune din terenul părții adverse.
Pârâții au declarat recurs prin care au susținut că ambele hotărâri sunt greșite deoarece încalcă prevederile art. 480 C. civ. și art. 584 C. civ. și conțin dispoziții contrare, iar instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut.
în dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., recurenții au arătat că:
- instanțele de fond și apel au respins capătul de cerere privitor la revendicare dar practic le-au luat 37,94 mp, față de 35 mp solicitați de reclamant și astfel, le-au diminuat suprafața de 911 mp trecută în actul de proprietate (și recunoscuți de adversar) la 879,76 mp;
- în justificarea soluției, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate al reclamantului este preferabil titlului lor de proprietate, în timp ce instanța de apel a considerat că realitatea faptică impune ajustarea reciprocă a suprafețelor trecute în aceste titluri;
- o asemenea "ajustare" încalcă însă art. 480 C. civ. și art. 584 C. civ., instanțele nefiind investite cu o cerere de anulare sau constatare a nulității titlurilor de proprietate.
Recursurile sunt nefondate.
- nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut și nici nu s-a aplicat greșit legea atâta timp cât instanțele au respins capătul de cerere privitor la revendicare, iar diminuarea suprafețelor de teren trecute în titlurile de proprietate reprezintă consecința măsurătorilor efectuate pentru stabilirea liniei de hotar și verificarea pretinsei acaparări a 35 mp, este determinată ca realitate faptică și afectează în mod egal toate părțile implicate;
- motivarea deciziei instanței de apel diferă oarecum pe motivarea sentinței dar nu este contradictorie și nu contrazice dispozitivul.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5284/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5266/2005. Civil → |
|---|
