ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5331
Dosar nr. 21343/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 400 din 27 mai 2004 a Judecătoriei Răcari a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de M.I. împotriva pârâtului S.V., având ca obiect obligarea acestuia de a-i lăsa reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren cu dimensiunile 30 ml lungime şi 25 ml lăţime, teren curţi construcţii, amplasate în partea de nord şi 60 cm în partea dinspre sud, cu vecinătăţile menţionate în cuprinsul acţiunii.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză că nu s-a făcut dovada acaparării de către pârât a suprafeţei de teren revendicată de reclamant, întrucât terenurile deşi limitrofe nu corespund cu suprafeţele trecute în titlurile de proprietate ale părţilor.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2785 din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de faţă în condiţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând casarea ei şi rejudecarea cauzei pentru efectuarea unei noi expertize.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate prin motivele de recurs, întrucât instanţa de apel nu a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Dimpotrivă, a fost respinsă în mod corect acţiunea în revendicare, întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., acţiune prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar. Cum în speţă, s-a stabilit temeinic că pârâtul este proprietarul terenului revendicat, rezultă că soluţia adoptată este legală.
Cât priveşte cel de al doilea motiv de recurs se constată că acesta nu are suport în prevederile invocate, respectiv art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Potrivit acestui text, constituie motiv de nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti, ce poate fi invocat prin recurs nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate.
Rezultă că se are în vedere un mijloc de apărare propus, evident în condiţiile legii sau o dovadă administrată de instanţă, ceea ce nu este cazul în speţă şi aceasta pentru că recursul nu se referă la probe administrate asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, ci se solicită suplimentarea probelor, ceea ce nu se poate constitui în motiv de recurs, potrivit prevederilor redate.
Tot astfel, nici varianta a doua a textului invocat nu este aplicabilă în speţă, pentru că aceasta are în vedere situaţia în care mijlocul de apărare sau dovada administrată să fi fost „hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii". Este vorba deci de probe administrate asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat, sau nu le-a avut în vedere în adoptarea soluţiei.
Prin urmare textul menţionat nu are în vedere sub nici o formă, suplimentarea sau refacerea probelor, ceea ce se solicită prin recursul de faţă.
Aşa fiind, hotărârea recurată este legală şi temeinică, astfel că recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M.I., împotriva deciziei civile nr. 2785 din 3 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5325/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5316/2005. Civil → |
|---|
