ICCJ. Decizia nr. 5322/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5322
Dosar nr. 20264/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10609 din 21 octombrie 2003, Judecătoria Craiova a admis acţiunea formulată de reclamantul D.V. obligând pârâta SC C.F. SA Craiova să vândă reclamantului locuinţa situată în Craiova, în condiţiile Legii nr. 85/1992 şi Decretului-lege nr. 61/1990. A fost respinsă cererea reconvenţională.
Instanţa a reţinut că pârâta a aprobat vânzarea locuinţelor, că reclamantul ocupă în calitate de chiriaşi şi o cameră în căminul construit în anul 1979. În aceste condiţii pârâta are obligaţia impusă de Legea nr. 85/1992 de a vinde această locuinţă de serviciu.
Apelurile declarate de ambele părţi au fost respinse de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 1875 din 18 iunie 2004
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs numai pârâta SC C.F. SA Craiova
Se susţine, că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, excepţie ce se solicită a fi admisă; societatea are un capital integral privat şi că preţul vânzării este de 10 ori mai mic decât valoarea reală, reclamantul este rău platnic pentru achitarea debitului pentru utilizarea spaţiului şi întreţinere., acesta nefiind nici angajatul societăţii.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Reclamantul ocupă o cameră cu acces la dependinţe într-un cămin în baza unui contract de închiriere. Deci are calitate procesuală de a solicita cumpărarea spaţiului de locuit.
Instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei ridicate de pârâtă prin respingerea cererii reconvenţionale.
În temeiul Legii 85/1992 reclamantul era îndreptăţit să cumpere iar, pârâta datoare să-i vândă spaţiul ocupat în calitate de chiriaş, indiferent dacă între timp s-a privatizat.
Preţul stabilit de instanţă este cel reglementat de Decretul-lege nr. 61/1990, prevederile legale fiind corect aplicate la situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate.
În ce priveşte lipsa calităţii de angajat al pârâtei aceasta nu are relevanţă deoarece reclamantul deţine camera în baza unui contact de închiriere, pârâta permiţând folosirea spaţiului şi acceptând încasarea sumelor datorate cu titlu de chirie.
Reclamantul a făcut dovada achitării restanţelor în ce priveşte plata chiriei şi a întreţinerii.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F. Craiova SA împotriva deciziei 1875 din 18 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5323/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5275/2005. Civil → |
|---|
