ICCJ. Decizia nr. 5340/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții R.W., P.E., M.J., C.E., P.F. și P.C. au formulat contestație împotriva dispoziției 847 din 11 noiembrie 2002 a Primarului Municipiului Rm.Vâlcea cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 821 mp situat în Rm.Vâlcea.
în motivarea cererii reclamanții au arătat că au deținut în proprietate terenul revendicat, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 404/1978 pentru a se construi 271 apartamente conform art. 16 din decret.
Prin dispoziția nr. 847 din 11 noiembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Rm.Vâlcea s-a respins cererea de restituire în natură a terenului, cu motivația că au fost respectate dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 404/1978 și, ca atare, nu este posibilă restituirea în natură.
Prin sentința civilă nr. 316 din 30 mai 2003 Tribunalul Vâlcea a respins ca neîntemeiată contestația reținând, în esență, că pe terenul revendicat se află o parcare publică, betonată, fiind inventariată în domeniul public al Municipiului Rm.Vâlcea, situație față de care nu este posibilă restituirea în natură, ci doar acordarea de despăgubiri conform art. 9 alin. (2), art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții. în motivare au arătat că prin sentința atacată s-au încălcat prevederile art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și principiul reparării în natură a prejudiciului prevăzut de art. 9 alin. (1) și art. 11 ale Legii nr. 10/2001 potrivit căruia, dacă construcțiile expropriate au fost demolate total sau parțial, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
Amplasarea unei parcări pe teren nu înseamnă că scopul exproprierii a fost atins și nici nu-i conferă statutul de bun aparținând domeniului public.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 130/A din 22 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul reținând că în prezent terenul nu este liber, și, ca atare, nu este posibilă restituirea în natură. Pe teren, în urma efectuării lucrărilor de urbanism s-a amenajat o parcare publică betonată inventariată în domeniul public al Municipiului Rm.Vâlcea, poziția 144-1.3.12 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 1362/2001 de atestare a domeniului public. în consecință, apelanților urmează a li se acorda despăgubiri reparatorii după procedura prevăzută de art. 9 alin. (2), art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 pentru următoarele motive:
- instanța de apel a aplicat greșit prevederile Legii nr. 33/1994 potrivit cărora, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică;
- scopul exproprierii terenului în litigiu nu s-a realizat, terenul este liber de construcții și se poate restitui în natură;
- terenul a fost trecut abuziv în domeniul public.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că instanțele care au instrumentat cauza în fond și apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
Astfel, terenul revendicat a intrat inițial în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 404/1978, iar apoi în proprietatea publică a Municipiului Rm.Vâlcea.
Susținerea recurenților potrivit căreia obiectivele exproprierii nu au fost realizate, nu are un suport real. Prin Decretul de expropriere nr. 404/1978 s-a expropriat suprafața de 12.457 mp pentru a se construi un ansamblu de construcții cu 271 apartamente, cu amenajările specifice, inclusiv parcare publică și un bloc de 271 apartamente.
în prezent, imobilul revendicat, respectiv parcarea amenajată pe suprafața de 821 mp expropriată, face parte din domeniul public, fapt atestat și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Ca atare, imperativ și sub sancțiunea nulității absolute, un asemenea bun, prin caracterul său de a fi inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, nu poate fi sustras domeniului public și înapoiat proprietății private ale unei persoane fizice, recurenții urmând a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5330/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5341/2005. Civil → |
|---|
