ICCJ. Decizia nr. 537/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 537.
Dosar nr. 20463/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 863 din 13 iulie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul R.G., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al municipiului Bucureşti, SC A.B. SA Bucureşti şi Î.D. Bucureşti, precum şi, tot în parte, cererea intervenienţilor K.V.L., G.C.M., P.M.E., I.G. prin G.P., I.A., A.E., M.C. şi a obligat pârâtele să lase acestora în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul viran situat în Bucureşti, în suprafaţă de 589,38 mp.
S-a reţinut că reclamatul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii menţionaţi, instanţa de judecată să dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 542,79 mp, terenul în suprafaţă de 641,36 mp situat la nr. 1, şi terenul în suprafaţă de 641,36 mp situat pe aceeaşi stradă, nr. 3, cu două corpuri de clădire şi terenul în suprafaţă de 100,58 mp reprezentând 36% din totalul de 279,39 mp, precum şi apartamentul de la parterul imobilului situat pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilele menţionate au fost proprietatea autorului său I.P., faţă de care are calitatea de moştenitor în cotă de 16/37.
Imobilele respective au fost trecute abuziv în proprietatea statului român, fără titlul, prin violenţă.
Reclamantul a mai solicitat introducerea în cauză şi a celorlalţi moştenitori.
Aceştia au fost introduşi în cauză în calitate de intervenienţi în interes propriu, la data de 15 martie 1999.
Din probatoriul administrat a rezultat cumpărarea, prin act autentic, în anii 1913 şi 1914, de către autorul reclamantului şi a intervenienţilor, a imobilelor revendicate.
Imobilul de la nr. 3 a fost vândut, conform Decretului nr. 224/1952, pentru neplata impozitelor, cu referire la terenul de 542,79 mp împreună cu depozitul existent pe acest teren şi terenul de 641,36 mp pe care erau edificate mai multe construcţii.
Drept urmare, cu referire la aceste imobile nu se poate reţine preluarea abuzivă de către stat.
Cota parte de 33% din terenul în suprafaţă de 279,39 mp, situat la nr. 3 şi apartamentul situat la parterul clădirii, edificat pe acest teren, proprietatea autorului reclamantului a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, iar acesta nu a făcut dovada că acest act normativ nu ar fi aplicabil defunctului. Totodată, această cerere nu ar putea fi primită întrucât s-a revendicat o cotă aflată în indiviziune cu ceilalţi proprietari şi nu o parte individualizată.
Terenul a trecut în proprietatea statului fără titlu, aşa încât acţiunea în revendicare este întemeiată numai pentru acesta.
Prin Decizia nr. 1639 din 10 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant şi intervenienţi împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut imobilul de la nr. 1-3, construcţie şi terenuri a trecut legal în proprietatea statului.
Părţile au rămas în indiviziune, aşa încât acţiunea în revendicare este inadmisibilă.
În fine, cu referire la cota din terenul în suprafaţă de 279,39 mp, nu rezultă că autorul reclamantului şi intervenienţilor ar fi fost exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta şi intervenienţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., criticile privind greşita aplicare a legii.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Corespunzător probatoriului administrat, instanţele au reţinut preluarea de către stat a imobilelor menţionate pentru neplata impozitelor. În fine, cu referire la ultimul imobil revendicat, s-a reţinut preluarea acestuia de către stat, în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Or, potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului sunt considerate imobile preluate abuziv.
S-a dovedit în cauză îndeplinirea atât a primei condiţii, cea privind preluarea imobilelor de către stat pentru neplata impozitelor, cât şi cea dea doua condiţie, privind existenţa unor motive independente de voinţa proprietarilor care, deşi era cunoscut faptul decesului autorului lor, nu au fost introduşi în cauza privind cererea de admitere a preluării imobilelor pentru neplata impozitului.
Totodată, sunt considerate în sensul aceluiaşi articol, lit. g), orice alte imobile preluate cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Aşadar, cu referire la ultimul imobil revendicat, preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, contrar Constituţiei de la 1948, Codului civil şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, se constată deasemeni caracterul abuziv al preluării.
Drept urmare, imobilele menţionate sunt supuse restituirii în condiţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, acţiunea în revendicare fiind întemeiată.
Pe de altă parte, încetarea coproprietăţii rezultate din succesiune prin ieşirea din indiviziune nu constituie condiţie de admisibilitate a acţiunii în revendicare. Drept urmare, acţiunea în revendicare promovată de un coindivizar este admisibilă, corespunde condiţiilor de exercitare a dreptului şi nu este supusă regulii unanimităţii.
Ca atare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, prin acţiunea în revendicare a fost respinsă greşit, cu neobservarea caracterului abuziv al preluării imobilelor revendicate şi a condiţiilor de exercitare a dreptului de proprietate în cazul indiviziunii, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele de preced, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul că va admite apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite acţiunea şi pentru celelalte imobile, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta R.M. şi intervenienţii G.C.M., G.V.P., I.G., K.V.L., M.C. şi P.M.E. împotriva deciziei nr. 1639 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o modifică şi admite apelurile aceloraşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 863 din 13 iulie 1999 a Tribunalului Bucureşti secţia a III-a civilă, schimbă în parte sentinţa în sensul că admite acţiunea şi pentru imobilele situate în str. E.C. nr. 1 (suprafaţă de 542,79 mp în folosinţa pârâtei SC D. precum şi în suprafaţa de 641,36 mp aflat în administrarea SC B. SA) şi obligă pârâtele să lase reclamanţilor şi intervenienţilor în deplină proprietate respectivele terenuri. De asemenea obligă pârâta SC B. SA să lase în deplină proprietate şi posesie şi imobilul situat în str. E.C. nr. 3 compus din teren în suprafaţă de 100,58 mp aflat în indiviziune şi parterul imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1525/1945.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5387/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 528/2005. Civil → |
|---|
