ICCJ. Decizia nr. 5401/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5401
Dosar nr. 27291/1/2005
nr. vechi 10829/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
N.I. a contestat dispoziţia nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ulmu, jud. Călăraşi privind oferta de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent constând în acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru imobilul, teren şi construcţie, situat în com. Ulmu, jud. Călăraşi, ce a aparţinut părinţilor săi, N.G. şi T. şi a fost expropriat prin Decretul nr. 49/1976, iar construcţia demolată pentru care autorii săi au primit o despăgubire de 19.403 lei.
Reclamantul a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi (7) din Legea nr. 10/2001 în sensul că întrucât imobilul în litigiu nu putea fi restituit în natură, oferta de restituire prin echivalent trebuie să fie făcută sub forma unor despăgubiri băneşti.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 867 din 30 iunie 2004 a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul com. Ulmu, jud. Călăraşi, şi a dispus acordarea către reclamantul N.I. a despăgubirilor băneşti în sumă de 720.000.000 lei pentru imobilul expropriat şi demolat în anul 1976.
Instanţa a reţinut că problema pusă în discuţie viza numai modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent şi că în raport de situaţia de fapt dată şi întrucât imobilul expropriat nu putea fi restituit în natură, în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii prin echivalent prevăd şi posibilitatea acordării despăgubirilor băneşti, la cererea persoanei îndreptăţite, singura care îşi poate manifesta eventuala opţiune pentru una din măsurile reparatorii prin echivalent menţionate în Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 1056/A din 9 iunie 2005 a respins apelul declarat de Primarul com. Ulmu, jud. Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 867 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călăraşi. În motivarea soluţiei s-a invederat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, prin Decretul nr. 49/1976, a avut destinaţia de locuinţă şi a fost demolat, astfel că nu mai era posibilă restituirea lui în natură, situaţie faţă de care în speţă, erau incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, măsurile reparatorii prin echivalent prevedeau şi posibilitatea acordării despăgubirilor băneşti la cererea persoanei îndreptăţite.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs Primarul com. Ulmu, jud. Călăraşi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (8) coroborat cu art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 republicată, conform cărora pentru imobilele cu destinaţia de locuinţă expropriate pentru cauză de utilitate publică ce nu mai existau la data apariţiei legii măsurile reparatorii prin echivalent erau cele evidenţiate în dispoziţia nr. 131 din 2 decembrie 2003 care trebuia menţinută.
S-a mai invocat faptul că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în baza căruia reclamantului i-au fost acordate despăgubiri băneşti, are în vedere ipotezele în care imobilul exista în materialitatea sa, dar restituirea în natură nu era posibilă, ceea ce însă nu era cazul în speţă întrucât imobilul în litigiu, urmare exproprierii, a fost demolat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Totodată, s-a invederat că art. 11 din Legea nr. 10/2001, aplicabil în cauză are un caracter special, atât prin raportare la obiectul la care se aplică cât şi din perspectiva măsurilor reparatorii reglementate a fi posibile, ceea ce însemnează că acestea se aplică întotdeauna cu întîietate în raport cu norma generală, excepţia fiind de strictă interpretare şi aplicare.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Din dosar a rezultat că în baza Decretului nr. 49 din 16 martie 1976 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri şi construcţii, precum şi demolarea unor locuinţe, imobilul proprietatea părinţilor reclamantului, situat în comuna Ulmu, satul Ulmu, jud. Ialomiţa, (în prezent Călăraşi) a fost expropriat, terenul fiind preluat de stat, iar construcţia demolată, pentru realizarea lucrării „Sistemul hidrotehnic de irigaţie, navigaţie şi energie electrică Motiştea", judeţul Ilfov (f. 21-23 dos. nr. 4586/2004).
Reclamantul N.I. în calitate de descendent al proprietarilor expropriaţi a cerut atât în faza administrativă, cât şi ulterior prin acţiune, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce a aparţinut autorilor săi, respectiv despăgubiri băneşti în limita sumei de 20.000 dolari SUA, precizând că nu acceptă titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital şi a invocat dispoziţiile art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (2) şi respectiv art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 (f. 20 dos. nr. 776/2004).
Or, este de evidenţiat faptul că în toate cazurile de expropriere, indiferent dacă a fost făcută cu titlu valabil sau fără titlu valabil şi fără a distruge după cum s-a plătit ori nu o despăgubire, sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 care conţine reguli speciale pentru restituire în cazul imobilelor expropriate.
Din această perspectivă, cu referire la restituirea prin echivalent, cum este şi cazul în speţă, a imobilelor care, la data preluării abuzive, aveau numai destinaţia de locuinţă, sau şi destinaţia de locuinţă, aceasta se putea face numai prin două modalităţi, respectiv acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital [art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001] republicată.
Astfel fiind, dispoziţia nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ulmu, jud. Călăraşi şi contestată de reclamant răspundea exigenţelor impuse de textul menţionat.
La data soluţionării recursului, textul art. 11 din Legea nr. 10/2001 a primit o corectură în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent constă în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Prin urmare, prin Legea nr. 247/2005 a fost stabilit regimul plăţii tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 indiferent de forma în care au fost acordate.
Astfel fiind şi întrucât textul art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 deja evocat, este de imediată aplicare, reclamantului intimat nu-i mai pot fi acordate măsurile reparatorii menţionate în dispoziţia nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul com. Ulmu, jud. Călăraşi, dar nici despăgubirile băneşti acordate de instanţa de fond şi menţinute în apel.
Pe cale de consecinţă, reclamantul intimat este beneficiar al măsurilor reparatorii prevăzute de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 republicată ce urmează a fi acordate în condiţiile art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi în fond a admite contestaţia formulată de N.I., a anula dispoziţia nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primăria com. Ulmu, jud. Călăraşi şi a constata că acesta este îndrituit la măsurile reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Ulmu împotriva deciziei nr. 1056 A din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 867 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, şi în fond admite contestaţia formulată de reclamantul N.I. împotriva dispoziţiei nr. 131 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ulmu, judeţul Călăraşi.
Anulează dispoziţia menţionată şi constată că reclamantul N.I. este îndrituit la măsurile reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 578/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 573/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
