ICCJ. Decizia nr. 437/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 437
Dosar nr. 1332/1/2005
nr. vechi 255/2005
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2002, la Tribunalul Timiş, reclamanta F. Timişoara, F.T.C.C. Timiş, a chemat în judecată A.P.A.P.S. şi SC E. SA Timişoara solicitând, ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, să se dispună, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii pentru imobilul (casă şi teren în suprafaţă de 1992 mp) situat în Timişoara.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că U.J.C.C. Timiş a cumpărat imobilul din Timişoara, dar, în perioada 1960-1970, Statul Român a dispus în mod abuziv că atât construcţia cât şi terenul să fie trecute în folosinţa întreprinderii E. Timişoara, după care construcţia a fost demolată, iar pe teren au fost edificate alte construcţii (centrală termică ş.a.). La data de 13 mai 1994, se arată în continuarea acţiunii, SC E. SA Timişoara, cu acordul Primăriei municipiului Timişoara, şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1992 mp şi concomitent a fost radiat dreptul de proprietate al U.J.C.C. Timiş.
În finalul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că nu a primit răspuns la notificarea comunicată A.P.A.P.S.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1019 din 10 octombrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta A.P.A.P.S. la măsuri reparatorii în sumă de 200.000.000 lei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 2349 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. şi continuat de A.V.A.S. şi în consecinţă a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a obligat A.V.A.S. să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare imobilului solicitat.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a motivat că reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul ce l-a avut în proprietate şi care a fost preluat de stat şi predat SC E. SA Timişoara, societate care s-a privatizat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs (A.V.A.S.) care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă că:
- atât sentinţa primei instanţe cât şi Decizia instanţei de apel au fost date cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 deoarece reclamanta nu are calitate procesuală activă;
- au fost încălcate şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, deoarece A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză;
- reclamanta nu se putea adresa instanţei de judecată decât după ce primea răspuns la notificarea comunicată pârâtei recurente;
- instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta a optat pentru despăgubiri băneşti şi nu pentru alte măsuri reparatorii în echivalent;
- reclamanta, nesocotind dispoziţiile art. 1169 C. civ., nu a făcut dovada că este proprietarul imobilului aflat în litigiu.
Recursul declarat este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a legii sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă...
Reclamanta din prezenta acţiune nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute în dispoziţiile legale enunţate mai sus pentru a putea fi îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii.
Astfel, reclamanta nu a dovedit că a fost o persoană juridică de tip capitalist privat care să fie îndreptăţită la măsuri reparatorii. Din actele depuse la dosar (filele 93-112 din dosarul instanţei de recurs), rezultă că abia prin Decretul nr. 133/1949 a fost reglementată organizarea cooperaţiei. Prin apariţia Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, F.T.C.C. Timiş, F. s-a reorganizat şi a devenit SC F. Timiş. Printre membrii asociaţi ai acesteia nu a fost menţionată nici o societate din municipiul Timişoara (filele 22-35 din dosarul de recurs).
Reclamanta avea obligaţia, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 (art. 23 după republicarea legii), să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Or, reclamanta nu a depus la dosar actul de proprietate al imobilului aflat în litigiu, aşa încât nu a dovedit că este proprietara imobilului şi nici că toţi autorii anteriori au fost adevăraţi proprietari.
Nefiind dovedită calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au admis, fără temei legal, acţiunea.
Decizia instanţei de apel este greşită şi cu privire la obligarea A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a cerut să i se acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti (200 milioane ROL), or, conform Legii nr. 10/2001, A.V.A.S. nu are competenţa de a acorda despăgubiri băneşti. A.V.A.S. nu are nici competenţa legală de a acorda bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale sau titluri de valoare nominală, cum a fost obligată, fără suport legal, prin Decizia atacată cu recurs.
Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, iar modalitatea de acordare şi stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmează a fi decide de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor.
La pronunţarea deciziei, instanţa de apel nu a avut în vedere toate probele cu acte ce au fost administrate, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, astfel încât recursul declarat va fi admis şi vor fi casate atât Decizia recurată cât şi sentinţa primei instanţe. Rejudecând pricina, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.V.A.S.
Casează Decizia nr. 2349 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, precum şi sentinţa nr. 1019/PI din 10 octombrie 2003 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, şi respinge acţiunea formulată de reclamanta F. Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 573/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 314/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
