ICCJ. Decizia nr. 5458/2005. Civil. Conflict negativ de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5458
Dosar nr. 3793/2005
Şedinţa de la 20 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 aprilie 2004 reclamantul N.M. a chemat în judecată pârâţii SC A.P. SRL, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi SC M.C. SRL, pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să dispună întoarcerea executării evacuării sale din imobilul situat în Bucureşti.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 279, art. 4041 C. proc. civ., Legea nr. 114/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 3170 din 6 mai 2004 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC M.C. SRL şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a respins acţiunea reclamantului împotriva acestor pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acţiunea împotriva pârâtei SC A.P. SRL pentru netemeinicie şi în dispozitivul sentinţei a indicat calea de atac ca fiind recursul.
Împotriva acestei hotărâri a exercitat apel (astfel cum şi-a intitulat calea de atac) reclamantul N.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ca atare prin Decizia nr. 492 A din 29 septembrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că, în temeiul art. 2821 C. proc. civ., în forma anterioară modificării adusă prin Legea nr. 195/2004.
Astfel hotărârea atacată fiind pronunţată la 6 mai 2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 4726/2004, iar prin Decizia nr. 320 din 23 februarie 2005 această din urmă instanţă s-a dezinvestit, la rându-i, trimiţând recursul, prin declinare de competenţă, Tribunalului Bucureşti.
Pentru a decide asupra necompetenţei sale materiale, Curtea de apel a reţinut în esenţă că temeiul de drept invocat este cel prevăzut de art. 4041 – 4043 C. proc. civ., care reglementează întoarcerea executării silite, iar obiectul dedus judecării este întoarcerea executării prin pronunţarea unei hotărâri cu execuţie vremelnică.
Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 582, art. 581 şi art. 279 C. proc. civ., calea de atac este recursul, ci nu apelul şi sunt incidente în speţă prevederile art. 299 alin. (3) din acelaşi cod, aşa încât competent a soluţiona recursul este tribunalul.
Pe calea regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa materială de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Instituţiile care reglementează, prin proceduri speciale, măsuri vremelnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea recupera, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări sunt ordonanţele preşedinţiale, proceduri în care se stipulează expres că „ordonanţa este supusă recursului" [art. 582 alin. (1) C. proc. civ.].
Cum dispoziţiile art. 282 din acelaşi cod, la rându-i, precizează care sunt litigiile nesupuse apelului şi întrucât obiectul prezentei investiri nu circumscrie sferei de aplicabilitate a art. 2821, este evident că, incidente în speţă sunt prevederile art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
Graţie textului procedural evocat, în situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare, celei care a pronunţat hotărârea în cauză, sau, după caz, competenţa instanţei prevăzute de lege.
Păstrând motivarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care în mod corect, în sensul considerentelor expuse a calificat calea de atac ca fiind recursul, investită a se pronunţa asupra regulatorului de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa soluţionării recursului declarat de reclamantul N.M., pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării recursului declarat de reclamantul N.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5520/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5433/2005. Civil → |
|---|
