ICCJ. Decizia nr. 5520/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5520
Dosar nr. 9479/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4543 din 18 septembrie 2003, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M.L., asistată de tatăl său B.M. şi a obligat pe pârâtul M.M. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie casa compusă din patru camere şi grajdul, construite din chirpici, împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 1700, situate în localitatea Sarafineşti, comuna Corni, judeţul Botoşani, identificate în anexa nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză şi care face parte integrantă din hotărâre.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta O.E. să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 15.000 mp teren arabil identificat în anexa nr.3 a raportului de expertiză şi suprafaţa de 1212 mp teren-grădină, identificat şi delimitat în anexa nr. 1 din acelaşi raport de expertiză.
Au fost obligaţi pârâţii la câte 842.119 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut şi motivat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor revendicate potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2301 din data de 7 iunie 2002 de B.N.P M.S.D., iar pârâţii nu au combătut o atare probă.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta O.E. a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 267 din 16 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă. Prin aceeaşi decizie s-a admis apelul pârâtului M.M., s-a schimbat în parte sentinţa Judecătoriei Botoşani şi s-a respins ca nefondată acţiunea în revendicare formulată de reclamantă împotriva acestui pârât.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a motivat că potrivit certificatului de moştenitor nr. 346/2000 şi a celui suplimentar nr. 119 din 7 iunie 2002, ambele eliberate de B.N.P. M.S.D., numitul B.M., cel de la care a cumpărat reclamanta B.M.L., în calitate de nepot de frate, apare ca unic moştenitor al defunctei Z.A., iar în emolument figurează şi imobilele revendicate.
Defunctei Z.A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr. 25396 din 12 noiembrie 1993, asupra a 1,6212 ha teren în raza localităţii Sarafineşti, comuna Corni, judeţul Botoşani, din care, 0,1212 ha teren intravilan arabil, fără „curţi, construcţii". Or, instanţa de apel a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului său, respectiv vânzătorul B.M.(tatăl reclamantei), dat fiind că certificatul de moştenitor nu valorează titlu de proprietate, iar B.M. a vândut reclamantei bunuri imobile inexistente în patrimoniul său.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a respins acţiunea în revendicare faţă de pârâtul M.M., în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.M.L., prin mandatar B.M., care a invocat următoarele critici: instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 480 C. civ. şi a nesocotit regulile acţiunii în revendicare, atât timp cât pârâtul nu prezintă nici un titlu asupra imobilelor; instanţa de apel a ignorat titlul reclamantei, respectiv contractul de vânzare autentificat sub nr. 2301 din 7 iunie 2001 de B.N.P M.S.D., contract ce nu a fost contestat şi nici anulat; instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 644 C. civ. referitoare la dobândirea proprietăţii prin moştenire.
Recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele care succed:
În justificarea acţiunii introductive de instanţă reclamanta B.M.L. a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2301 din 7 iunie 2002 de B.N.P. M.S.D. Botoşani din care rezultă că a cumpărat de la vânzătorul B.M. următoarele imobile: a) casă şi grajd, construite din chirpici şi suprafaţa de 1700 mp teren aferent construcţiilor, situate în satul Sarafineşti, comuna Corni, judeţul Botoşani; b) suprafaţa de 16.212 mp teren situat în intravilanul şi extravilanul satului Sarafineşti, comuna Corni, judeţul Botoşani, din care 1212 mp teren intravilan arabil şi 15000 mp teren extravilan arabil, suprafeţe individualizate prin arătarea locului situării lor (puncte, sole, megieşi).
Din lectura aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare rezultă că vânzătorul a dobândit imobilele înstrăinate prin moştenire de la defuncta Z.A., situaţie confirmată de certificatul de moştenitor suplimentar nr. 119/2002 eliberat de acelaşi B.N.P.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 119 din 7 iunie 2002, supliment la certificatul de moştenitor nr. 246/2002, ambele eliberate de B.N.P. M.S.D. Botoşani, defuncta Z.A. a decedat la 12 Noiembrie 1997 şi a lăsat ca unic moştenitor pe vânzătorul B.M., în calitate de nepot de frate, cu o cotă de 1/1 din avere. Masa succesorală de pe urma defunctei Z.A. se compune din două categorii de bunuri nemişcătoare: 1) casa, grajdul şi terenul aferent acestor construcţii în suprafaţă de 1700 mp situate în satul Sarafineşti, comuna Corni, judeţul Botoşani. În privinţa modului de dobândire a acestei prime categorii de bunuri, certificatul de moştenitor suplimentar arată: „casa a fost construită de defunctă şi soţul său, în timpul căsătoriei, în anul 1968 pe teren proprietatea acestuia, zestre de la părinţi iar după decesul său a moştenit integral masa succesorală conform certificatului de moştenitor nr. 1235 eliberat de notariatul de Stat Judeţean Botoşani. Grajdul a fost construit de defunctă în anul 1994, fiind văduvă la acea dată"; 2) suprafaţa de 1621 mp teren situat în satul Sarafineşti, prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 21396/1993.
Rezultă din cele de mai sus că cele două categorii de bunuri ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2301 din 7 iunie 2002 şi apoi, a acţiunii în revendicare, au fost dobândite de autoarea vânzătorului prin modalităţi diferite de transmitere a dreptului de proprietate, obiect al recursului de faţă, formându-l numai bunurile din prima categorie (casa, grajdul şi terenul aferent de 1700 mp din satul Sarafineşti).
Întrucât instanţa de apel a avut îndoieli că vânzătorul B.M. ar fi dobândit, în proprietate, prin moştenire legală, de la Z.A., aceste trei bunuri nemişcătoare, pentru lămurirea completă a raporturilor juridice dintre părţi, instanţa era datoare să suplimenteze probatoriile în acest sens.
Pe de altă parte, este adevărat că, prin el însuşi, certificatul de moştenitor suplimentar nr. 119 din 7 iunie 2002 nu reprezintă titlu de proprietate, numai că, vorbind de puterea doveditoare a certificatului de moştenitor, art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, dispune că „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moştenitor în parte".
Sub acest aspect este de observat că pârâtul M.M. a depus în recurs copie, nelegalizată, de pe sentinţa civilă nr. 1299 din 16 martie 2004 a Judecătoriei Botoşani din care rezultă că instanţa, în acel litigiu, a dispus anularea parţială atât a certificatului de moştenitor nr. 1235/1993 eliberat de fostul Notariat de Stat al judeţului Botoşani privind dezbaterea succesiunii soţului defunctei Z.A., cât şi a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 119/2002 eliberat de BNP M.S.D., act care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare exhibat de reclamantă ca temei a prezentei acţiunii în revendicare.
Faţă de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea în parte a deciziei, în scopul rejudecării apelului declarat de pârâtul M.M., urmând ca instanţa de trimitere să solicite ataşarea dosarului Judecătoriei Botoşani în scopul de a verifica dacă sentinţa de anulare a celor două certificate de moştenitor este ori nu definitivă şi irevocabilă şi în ce proporţie au fost anulate aceste certificate, pentru că de o atare constatare depinde în mod hotărâtor temeinicia acţiunii în revendicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.M.L. prin procurator B.M. împotriva deciziei nr. 267 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează în parte şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtul M.M.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5553/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5458/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
