ICCJ. Decizia nr. 5461/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5461
Dosar nr. 3953/200.
Şedinţa de la 20 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 2 decembrie 2003 reclamanta a înregistrat acţiunea având ca obiect:
- rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1128 din 15 octombrie 2002 şi
- repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar, prin sentinţa civilă nr. 360 din 19 mai 2004 Judecătoria Aiud a respins acţiunea ca nefondată.
Curtea de Apel Galaţi, sesizată la 1 septembrie 2004, cu apelul reclamantei, prin Decizia civilă nr. 1522 din 8 decembrie 2004 a declinat competenţa judecării apelului în favoarea Tribunalului Vrancea, reţinând, în esenţă, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi, ca atare, a calificat calea de atac drept recurs, întrucât valoarea litigiului este sub 1 miliard de lei.
Tribunalul Vrancea, prin Decizia civilă nr. 67 din 24 februarie 2005, a declinat competenţa la Curtea de apel, întrucât obiectul cauzei îl constituie rezilierea contractelor, astfel că nu sunt incidente dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ.
2. Competenţa judecării apelului aparţine Tribunalului Vrancea, secţia civilă.
Obiectul cererii de chemare în judecată este precis determinat, rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.
Într-adevăr acţiunea în rezilierea unui act juridic este o acţiune patrimonială, căci ea vizează un drept evaluabil în bani, efectul principal al acestei calificări vizând competenţa materială şi stabilirea taxei judiciare de timbru, după criteriul valoric.
Dar, cum rezultă neîndoielnic din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul acţiunii este rezilierea contractului, iar, conform art. 17 C. proc. civ., repunerea părţilor în situaţia anterioară este o cerere accesorie (restituirea preţului de 20 miliarde lei şi predarea bunului vândut).
Acţiunea în reziliere, ca acţiune personală, are drept scop desfiinţarea contractului pentru neîndeplinirea unei obligaţii sau condiţii prevăzută în acest contract, temeiul fiind art. 1020–1021 C. civ.
În speţă, acţiunea este mixtă, căci reclamanta solicită şi repunerea în situaţia anterioară, adică restituirea lucrului vândut şi a preţului plătit, astfel încât, obiectul litigiului este evaluabil, şi, deci, poate fi preţuit de reclamantă, în sensul imperativ dat de art. 112 pct. 3 C. proc. civ.
Prin urmare litigiul (acţiunea) are ca obiect o valoare determinată pe baza căreia se poate stabili competenţa (criteriul valoric) şi calea de atac (acelaşi criteriu), precum şi taxa judiciară de timbru datorată.
Potrivit art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă şi cererile introduse pe cale principală privind „litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei, inclusiv". Textul, în această redactare, a fost introdus prin art. I pct. 71 din OUG nr. 58/2003, aprobat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004.
Cum, în principiu, hotărârile date în primă instanţă sunt, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., supuse apelului, rezultă că „hotărârile date fără drept de apel" constituie excepţii, care trebuie precizate expres în lege şi interpretate strict.
În forma dată de OUG nr. 58/2003 textul art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. prevedea că: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti … privind … obligaţia de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun imobil"; noul text intrat în vigoare la 29 mai 2004, înainte de declararea apelului (1 septembrie 2004) conţine o dispoziţie cu o formulare mult mai extinsă: „litigii al căror obiect au o valoare de până la un miliard de lei, în materie civilă şi comercială".
Prin urmare orice litigiu patrimonial, inclusiv acţiunile în reziliere, rezoluţiune, în anulare sau în nulitatea unui act juridic, care privesc o valoare (preţ, rest de preţ ş.a.) de până la un miliard sunt cârmuite de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., iar hotărârile date în primă instanţă nu vor fi supuse apelului.
În consecinţă, soluţionând acest conflict negativ de competenţă, Curtea va stabili drept cale de atac recursul şi, astfel, va atribui competenţa Tribunalului Vrancea, conform art. 2811 alin. (1) art. 2 pct. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Vrancea competenţa soluţionării recursului declarat de reclamanta M.E. împotriva sentinţei civile nr. 360 din 19 mai 2004 pronunţată de Judecătoria Adjud.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5460/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5466/2005. Civil → |
|---|
