ICCJ. Decizia nr. 5427/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5427
Dosar nr. 10451/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 200 A din 5 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanţii N.P. şi N.M. împotriva sentinţei civile nr. 3038 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, în contradictoriu cu pârâţii N.G. şi N.J., a fost anulată sentinţa şi a fost reţinută cauza pentru evocarea fondului.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs pârâţii N.G. şi N.J. fără a-l motiva.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin OUG nr. 138/2000, în situaţia în care prima instanţa nu intra în cercetarea fondului, instanţa de apel desfiinţa hotărârea atacată şi dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
Raţiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea proceselor cu celeritate, posibilă fără a fi private părţile de un grad de jurisdicţie, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărârea definitivă la care se referă prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
În atare situaţie, Decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată şi a fost reţinută cauza de către instanţa de apel pentru judecarea în fond a procesului are caracterul unei hotărâri intermediare şi nu este deci, susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caractere definitiv.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
La cererea intimaţilor, conform art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată suportate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii N.G. şi N.J. împotriva deciziei nr. 200 A din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată faţă de intimaţii N.P. şi N.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5466/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5393/2005. Civil → |
|---|
