ICCJ. Decizia nr. 5516/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5516
Dosar nr. 10373/200.
Şedinţa de la 22 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1926/2002, M.R., în calitate de procurator al reclamantelor V.D.I. şi D.R.E. a chemat în judecată pe Primarul municipiului Târgu Jiu, solicitând obligarea acestuia la daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, de la data comunicării sentinţei până la data emiterii dispoziţiei de soluţionare a notificărilor, potrivit obligaţiei ce îi revine în baza Legii nr. 10/2001.
La data de 3 februarie 2003, reclamantele şi-au reformulat acţiunea, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună restituirea către reclamanta D.R. a suprafeţei de 3156 mp teren, situată în Municipiul Târgu Jiu, cu vecinătăţi la Est – SC P. SRL, la Vest – cursul râului Jiu, la Sud – P.I., la Nord – V.D.I., iar către reclamanta V.D.I. a suprafeţei de 1386 mp teren situată la acelaşi punct, având ca vecinătăţi la Est – SC P. SRL, la Vest – cursul râului Jiu, la Nord – M.M., iar la Sud – V.D.I.
La acelaşi termen, ca urmare a cererii reclamantelor, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul local al municipiului Târgu Jiu.
Prin Decizia nr. 111 din 22 aprilie 2003, Tribunalul Gorj, secţia civilă a respins cererea formulată de reclamante.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta D.R.E. este moştenitoarea foştilor proprietari ai imobilelor a căror restituire se solicită, trecute fără titlu în proprietatea statului şi că, prin Decizia civilă nr. 195/1998 a Tribunalului Gorj a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de aceasta în contradictoriu cu Consiliul local Târgu Jiu, RAIL Târgu Jiu şi D.G.F.P.S. Gorj, pârâţii fiind obligaţi să-i lase reclamantei în deplină proprietate imobilele situate în Târgu Jiu, casă cu demisol şi parter, inclusiv terenul aferent, situat în Târgu Jiu.
Instanţa a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 937/1991 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, rămasă definitivă, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantele G.M. şi V.A.I. împotriva pârâţilor Primăria municipiului Târgu Jiu, SC V. SA Târgu Jiu şi ICRA Târgu Jiu, au fost anulate formele de trecere în proprietatea statului şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în ceea ce priveşte imobilele situate în Târgu Jiu.
Instanţa a apreciat că terenurile solicitate nu pot fi restituite în natură, cu motivarea că acestea sunt rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu şi fac parte din domeniul public de interes local, fiind cuprinse în anexa nr. 2 a HG nr. 973/2002 privind domeniul public al judeţului Gorj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Gorj.
În acest sens, s-a precizat că în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991, aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate pieţe şi căi de comunicaţie, terenurile neputând fi restituite, deoarece pe acestea este amplasată piaţa de cereale, Târgul Litovoi, care face parte din domeniul public, regimul juridic al acestora fiind reglementat de art. 11 şi art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Instanţa a reţinut că reclamantele sunt îndreptăţite în baza Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent, pe care însă nu le-au solicitat.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele, susţinând că prima instanţă a apreciat în mod greşit aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991, reproşând totodată instanţei că nu a făcut trimitere concretă la prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 213/1998, prin indicarea articolelor care împiedică restituirea.
De asemenea, reclamantele au susţinut că terenurile solicitate sunt situate în continuarea imobilului revendicat de la stat şi au fost preluate abuziv, după naţionalizarea acestuia, că pe terenuri a fost organizat şantier pentru construcţia hidrocentralei din partea de nord a terenului, iar după ridicarea organizării de şantier şi regularizarea albiei Jiului, terenurile sunt libere şi li se cuvin conform art. 42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, acest fapt fiind constatat şi de expertiza efectuată în cauză.
În probaţiune, reclamantele au solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care să se stabilească dacă terenurile solicitate sunt incluse în suprafaţa de 18.018 mp al Târgului Litovoi, ce aparţine domeniului public.
Prin Decizia nr. 263 din 10 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamante, a anulat hotărârea pronunţată de tribunal şi, reţinând cauza spre rejudecare, a dispus efectuarea unei cercetări locale.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că în speţă nu a fost stabilită situaţia juridică a terenului, cu motivarea că prima instanţă a apreciat că acesta face parte din domeniul public, ignorând celelalte probe administrate în cauză şi neţinând seama că a fost inclus în anexa la HG nr. 973/2002 după introducerea acţiunii de către reclamante.
Instanţa a constatat că din actul de proprietate al autorilor reclamantei, rezultă că terenul era cuprins între stradă şi apa râului Jiu, iar susţinerea intimatei că nu a dovedit dreptul de proprietate, nu putea fi avută în vedere pentru că, deşi expertiza efectuată în cauză a făcut suficiente precizări, nu a stabilit cu exactitate ce suprafeţe au deţinut autorii reclamantelor şi dacă cel solicitat de acestea este cuprins în anexa la HG nr. 973/2002.
Curtea a apreciat că nu s-a stabilit cu exactitate nici dacă terenul respectiv este afectat de un târg sau piaţă organizate sau este numai planificat a se amenaja un târg pe teren, considerent pentru care a dispus efectuarea unei cercetări locale.
Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 391 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâţilor Consiliul local al municipiului Târgu Jiu şi Primarul municipiul Târgu Jiu să restituie reclamantelor suprafaţa de 4292 mp teren situată între SC P. SRL Târgu Jiu – str. O. nr. 86, Târgu Jiu.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că din constatările cercetării locale efectuate, a rezultat că terenul în litigiu este în totalitate liber de orice construcţii sau utilităţi publice, la data cercetării fiind observată numai o activitate de comerţ ambulantă cu produse agricole de sezon, pe teren fiind depozitate direct pe pământ produsele, neexistând nici un fel de dotare cu aşezare fixă, mese, bănci, barăci, care să denote o încercare de amenajare de piaţă, mai mult, chiar conducta de termoficare ce a traversat terenul fiind dezafectată.
Susţinerea reprezentantului primăriei, în sensul că terenul solicitat a fost creat prin amenajarea malului şi apelor râului Jiu a fost înlăturată, cu motivarea că din actele de proprietate ale autorilor reclamantelor rezultă că în partea de vest terenul se învecinează cu apa râului Jiu şi deci, potrivit art. 495 C. civ., profită proprietarului terenului la care s-a alipit.
Instanţa a mai reţinut că nici suprafaţa de teren betonată, amplasată în partea de Nord Vest nu poate constitui un impediment la restituire, deoarece nu are nici o dotare, fiind folosită anual, de Paşti, pentru sacrificarea mieilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul local al municipiului Târgu Jiu şi Primarul municipiului Târgu Jiu, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se invocă lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliul local al municipiului Târgu Jiu, făcându-se trimitere în acest sens la dispoziţiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care conferă primarilor atribuţia de a emite dispoziţii.
Totodată, învederându-se prevederile art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, se susţine că acţiunea a fost prematur formulată, deoarece, abia după ce unitatea deţinătoare s-a pronunţat prin dispoziţie motivată, solicitantul se poate adresa instanţei în cazul în care nu este mulţumit de soluţia adoptată. În consecinţă, se apreciază că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, emiterea dispoziţiei motivate fiind atributul exclusiv al primarului.
Pârâţii mai arată că reclamantele au reintrat în proprietatea imobilelor construcţii şi teren situate în str. 14 O., în urma unor acţiuni admise irevocabil, astfel că dacă acestea se considerau proprietare şi pentru suprafaţa de teren notificată potrivit Legii nr. 10/2001, ar fi trebuit să o solicite în cadrul acţiunilor de revendicare, atâta timp cât prezentau actele vechi de proprietate.
De asemenea, pârâţii reiterează susţinerea că terenul solicitat de reclamante este rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu, obţinut prin regularizarea cursului acestuia, făcând trimitere în acest sens şi la concluziile raportului de expertiză.
Totodată, se susţine că terenurile în litigiu fac parte din domeniul public de interes local al Municipiului Târgu Jiu, fiind cuprinse în anexa nr. 2 a HG nr. 973/2002 privind domeniul public al judeţului Gorj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Gorj la nr. 727, codul de clasificare 1512, denumirea bunului: Târgul Litovoi, acestea fiind afectate de utilităţi publice.
Recursul va fi admis, pentru considerentele ce urmează.
Sub un prim aspect, nu se poate reţine excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Târgu Jiu, câtă vreme chiar pârâţii susţin că terenurile în litigiu fac parte din domeniul public de interes local al Municipiului Târgu Jiu. În aceste condiţii, dreptul de proprietate aparţine conform art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 municipiului ca unitate administrativ-teritorială şi ca atare, consiliul local, în calitate de reprezentant al municipiului are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, nu se poate reţine nici prematuritatea acţiunii.
Reclamantele au declanşat prima fază a procedurii de retrocedare prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin notificarea adresată primarului, iar acesta nu a emis dispoziţia motivată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege.
Prin urmare, lipsa răspunsului la notificare, echivalează cu refuzul de a dispune restituirea bunurilor, refuz ce poate fi contestat în instanţă potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Atâta timp cât cererea nu a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit de lege pentru rezolvarea notificării, cererea reclamantelor nu apare ca prematur introdusă, astfel încât în mod corect instanţele au păşit la soluţionarea ei.
Cum la data de 3 februarie 2003, reclamantele şi-au reformulat acţiunea, solicitând judecarea pe fond a cauzei, instanţa de apel, admiţând acţiunea şi dispunând obligarea pârâţilor să restituie terenurile reclamantelor, a hotărât strict asupra obiectului cererii deduse judecăţii, respectând astfel dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., neputându-se reţine că a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Critica potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat asupra susţinerilor pârâţilor în sensul că dacă reclamantele ar fi avut acte vechi de proprietate asupra terenului în litigiu, le puteau solicita în cadrul acţiunilor în revendicare anterior formulate şi admise, se vădeşte fondată.
În actele de proprietate ale autorilor ambelor reclamante nu este menţionată întinderea suprafeţei de teren, ci numai vecinătăţile, pe una din laturile proprietăţilor figurând râul Jiu.
Cum pârâţii au susţinut constant că terenurile solicitate de reclamante sunt rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu, obţinut prin regularizarea cursului acestuia, astfel că nu face obiectul dreptului lor de proprietate, iar pe de altă parte reclamantele au invocat prevederile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, instanţa de apel era datoare să determine întinderea suprafeţelor de teren ce au aparţinut autorilor reclamantelor, la momentul preluării acestora.
De altfel, deşi prin Decizia de anulare a sentinţei primei instanţe, instanţa de apel a constatat că expertiza efectuată în cauză nu a stabilit cu exactitate ce suprafeţe de teren au deţinut autorii reclamantelor şi dacă terenul solicitat de acestea este cuprins în HG nr. 973/2002, este afectat de un târg sau o piaţă, ori este numai planificat în acest scop, Curtea a dispus, în vederea lămuririi acestor aspecte, efectuarea unei cercetări locale, în condiţiile în care reclamantele solicitaseră efectuarea unui supliment de expertiză.
Pentru stabilirea întinderii suprafeţelor de teren ce au aparţinut autorilor reclamantelor, trebuiau confruntate actele de proprietate ale acestora cu procesele verbale de naţionalizare a imobilelor.
Pe de altă parte, instanţa era datoare să verifice susţinerile pârâţilor, potrivit cărora terenul solicitat a fost creat ca urmare a lucrărilor de regularizare a râului Jiu şi în caz afirmativ să stabilească întinderea acestei suprafeţe de teren şi dacă urmare a regularizării râului s-a obţinut o fâşie de teren în plus la linia de hotar cu proprietatea reclamantelor.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va administra toate probele necesare pentru a stabili întinderea suprafeţei de teren solicitate de reclamante, în raport cu actele de proprietate ale acestora şi lucrările de regularizare ale râului Jiu.
De asemenea, vor fi examinate şi celelalte critici formulate de pârâţi, precum şi susţinerile reclamantelor privind incidenţa în cauză a prevederilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996.
Pentru considerentele ce preced, conform art. 312 cu referire la art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâţi, va dispune casarea hotărârii atacate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Consiliul local al municipiului Târgu Jiu şi Primarul municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 391 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5518/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5459/2005. Civil → |
|---|
