ICCJ. Decizia nr. 5519/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5519
Dosar nr. 78/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 mai 1995 reclamanţii Ţ.V. şi Ţ.V.E. au chemat în judecată pe pârâtele Fundaţia A. şi SC A.G. SA, pentru a fi obligate să le achite 20.000.000 lei cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, rezervându-şi dreptul la majorarea sumei în raport de dovezile privind tirajele şi preţurile de vânzare a cărţii «Între Dumnezeu şi neamul meu» de P.Ţ.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat, că în anul 1992 pârâtele au editat peste 100.000 exemplare din volumul «Între Dumnezeu şi neamul meu» de P.Ţ., pe care le-au vândut cu preţuri între 450-700 lei, fără a le plăti acestora drepturile cuvenite în calitate de moştenitori testamentari şi legatari universali ai defunctului, care, le-a lăsat întreaga avere mobilă şi imobilă precum şi drepturile patrimoniale de autor asupra lucrărilor acestuia.
Pe baza probelor administrate, incluzând şi expertiza contabilă cu obiectivul stabilirea drepturilor băneşti ce se cuvin reclamanţilor în calitate de moştenitori testamentari ai defunctului, Tribunalul Bucureşti, secţia a III–a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 590 din 17 mai 2000, prin care a respins excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâta SC A.G. SA şi a admis acţiunea obligând pârâtele să plătească reclamanţilor suma de 276.408.788 lei, ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor, plus 1.550.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut prin sentinţă, că reclamanţii sunt moştenitorii lui P.Ţ. conform certificatului de moştenitor nr. 714/1992 emis de notariatul de Stat al sectorului 1, din masa succesorală făcând parte şi drepturile patrimoniale de autor asupra lucrărilor defunctului. Pentru tipărirea şi difuzarea lucrării intitulată «Între Dumnezeu şi neamul meu» cele două pârâte au încheiat un număr de 5 contracte de editare, în care la art. 6 s-a stipulat clauza potrivit căreia Fundaţia A. trebuia să specifice în deviz atât cheltuielile legate de redactare şi culegere, cât şi sumele afectate ca drept de autor şi drept de moştenitor, ceea ce conduce la concluzia că pârâtele aveau cunoştinţă de existenţa moştenitorilor defunctului, situaţie în care se impunea încheierea unui contract de editare a acestei opere, cu reclamanţii în calitate de succesori ai autorului potrivit art. 19 şi art. 26 din Decretul nr. 321/1956.
Pârâtele au editat şi pus în vânzare lucrarea într-un număr de 7 tiraje, ce au totalizat 96.000 exemplare, profitul obţinut în anul 1992 şi anul 1993 fiind de 7.501.109 lei împărţit în părţi egale de către acestea, în lipsa contractului de editare cu succesorii autorului. Valoarea actualizată în aprilie 2000 a profitului fiind de 610.816.643 lei, suma aferentă dreptului de autor, a fost stabilită prin expertiză la 276.408.788 lei, corespunzătoare celor 70 de pagini considerată operă nepublicată, pârâtele fiind obligate la plata acesteia în temeiul prevederilor art. 3 din Decretul nr. 321/1956.
Sentinţa a fost apelată de pârâte, care au susţinut, că reclamanţilor nu li se cuvine suma acordată întrucât pe de o parte, întregul volum «Între Dumnezeu şi neamul meu» de 400 pagini este alcătuit numai din reproducerea articolelor de presă şi deci este aplicabil art. 14 lit. d) din Decretul nr. 321/1956, iar pe de altă parte, expertiza a stabilit în mod greşit venitul în întregime aferent celor 70 de pagini operă considerată nepublicată, fără a ţine seama de prevederile art. 23 din decret cu referire la normele de remunerare a autorilor, stabilirea tarifelor şi modalităţile de plată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia nr. 302 A din 7 iunie 2001 a admis apelurile pârâtelor şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a respins acţiunea ca nefondată. A obligat pe intimaţii-reclamanţi Ţ.V. şi Ţ.V.E. la plata sumei de 10 milioane lei onorariu de expert către apelanta Fundaţia F. şi 151.500 lei cheltuieli de judecată către apelanta SC A.G. SA.
S-a reţinut prin decizie, pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnico-contabilă efectuat în apel, că majoritatea capitolelor cărţii P.Ţ. «Între Dumnezeu şi neamul meu» au fost anterior publicate în diverse periodice, ori au fost difuzate în presa audiovizuală, fapt ce are drept consecinţă apartenenţa acestora colectivităţii şi nu autorului.
Cu referire la cele 70 de pagini identificate atât de expertiza dispusă de prima instanţă, cât şi de expertiza dispusă de instanţa de apel ca fiind interviurile şi dialogurile purtate cu filozoful P.Ţ., nepublicate anterior, curtea de apel a apreciat, că acestea nu intră sub incidenţa drepturilor de autor, raportat la art. 9 din Decretul nr. 321/1956 care nu cuprinde explicit interviul printre operele protejate, acest gen de expresie nefiind practicat din cauza exigenţelor epocii totalitare.
Prin interviurile şi dialogurile purtate de filozof în prezenţa şi la iniţiativa unor intelectuali români (S.D., D.B., R.B. ş.a.), a mai motivat curtea de apel, s-au făcut publice ideile, concepţiile acestuia, cu acordul său, iar prelucrarea ulterioară, transpunerea în formă scrisă, stilizată, precum şi organizarea, structurarea, eventual comentariul aparţin iniţiatorului interviului. A considerat, în acord cu concluziile expertizei din apel că interviurile şi dialogurile care nu au apărut în publicaţii anterioare şi care au fost realizate la domiciliul lui P.Ţ. şi la Spitalul Cristiana, s-au înregistrat cu acordul acestuia şi ele constituie doar o bază de la care editorul a plecat, transformându-se şi structurându-se, ataşându-se titluri originale care se încadrează organic în organizarea grafică şi tipografică a volumului. Că acestea constituie o contribuţie originală la opera nescrisă a lui P.Ţ., cu scopul generos de a face cunoscute publicului larg ideile şi concepţiile filozofului.
Reclamanţii au declarat recurs şi au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este lipsită de temei legal, susţinând în esenţă că cele 70 de pagini din volum cuprind eseuri filozofice, publicate pentru prima dată, care se încadrează în art. 9 din Decretul nr. 321/1956, iar pârâtele au încasat profituri importante din publicarea lucrării conform contractelor de editură cu nerespectarea clauzei de specificare a sumelor aferente dreptului de autor, şi fără a avea contract de cesiune a dreptului de multiplicare şi difuzare a operei conform art. 19 şi art. 36 din decret.
Recursul este fondat, pentru motivele ce succed.
Este de reţinut în primul rând că în speţă, raportat la data publicării şi comercializării de către pârâte a volumului «Între Dumnezeu şi neamul meu», sunt aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 321/1956 privind dreptul de autor.
De asemenea, este de reţinut că în discuţie sunt cele 70 de pagini cuprinzând răspunsuri la întrebări date de filozoful P.Ţ., apreciate de reclamanţi a fi eseuri nepublicate, neautorizate de acesta, pentru care se datorează drepturi de autor, iar pârâtele le consideră a fi reproducerea şi radiodifuzarea unor articole de presă, anume interviu care, ca specie literară nu figurează în decret şi pentru care nu se acordă drepturi de autor.
În speţa de faţă împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite
Instanţele, înainte de efectuarea expertizelor tehnico-contabile având ca obiectiv principal calculul sumelor ce s-ar fi datorat reclamanţilor de către pârâte, aveau obligaţia de a stabili natura scrierilor pentru care s-a pretins plata acestor drepturi de autor.
Alin. (1) al art. 201 C. proc. civ. prevede că atunci când apare necesitatea de a se cunoaşte părerea un or specialişti într-un domeniu, din oficiu, instanţa numeşte unul sau trei experţi care să se pronunţe asupra problemei în discuţie, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în domeniile strict specializate în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu instanţa poate solicita punctul de vedere al unuia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv,
Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale citate instanţele erau obligate fie să dispună efectuarea un ei expertize de către experţi autorizaţi, fie să ceară părerea unor personalităţi ori specialişti în domeniul literar, în vederea stabilirii naturii scrierilor filozofului P.Ţ. pentru care se pretind drepturile de autor de către moştenitorii acestuia.
Numai după stabilirea cu certitudine a faptului că aceste scrieri se circumscriu unei specii literare protejate prin prevederile Decretului nr. 321/1956 privind dreptul de autor, urma să se stabilească prin expertiză tehnico-contabilă cuantumul sumelor datorate reclamanţilor de către pârâţi.
În clarificarea acestor aspecte esenţiale pentru corecta soluţionare a cauzei, este imperios necesară completarea probatoriilor conform considerentelor, aşa încât recursul urmează a fi admis, Decizia recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se analiza, sub formă de apărări şi celelalte motive de recurs invocate de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii Ţ.V. şi Ţ.V.E. împotriva deciziei nr. 302/A din 7 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5522/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5460/2005. Civil → |
|---|
