ICCJ. Decizia nr. 5568/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5568
Dosar nr. 20917/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii B.C. şi B.E. au chemat în judecată pe pârâţii V.F. şi Primăria municipiului Târgovişte şi a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 5779 din 5 septembrie 2002 emis pe numele pârâtei nr. 1 de către pârâta nr. 2, evacuarea pârâtei nr. 1 din apartamentul situat în Târgovişte, reintegrarea în respectiva locuinţă.
În motivarea acţiunii se arată că pârâta nr. 1 a cumpărat locuinţa reclamanţilor în urma unei licitaţii, ca urmare a unei executării silite la cererea creditoarei R.D., executare silită şi proces-verbal de licitaţie anulate prin sentinţa civilă nr. 1920 din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Târgovişte.
Pârâta V.F. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii şi în subsidiar obligarea reclamanţilor la plata îmbunătăţirilor aduse locuinţei şi instituirea unui drept de retenţie asupra apartamentului până la achitarea pretenţiilor sale.
Aceeaşi pârâtă a formulat cerere de chemare în garanţie a creditoarei R.D. la cererea căreia s-a pornit executarea silită asupra apartamentului în litigiu.
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 1592 din 6 mai 2004 a fost admisă în partea acţiunea principală: a fost anulat titlul de proprietate nr. 5779 din 5 noiembrie 2002 emis de Primăria municipiului Târgovişte; s-a dispus evacuarea condiţională a pârâtei–reclamante V.F. din apartamentul în litigiu până la plata sumei de 18.129.368 lei contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate; a fost respinsă cererea privind reintegrarea ca o consecinţă a evacuări condiţionate şi instituirii dreptului de retenţie; a fost admisă în parte cererea reconvenţională şi au fost obligaţii reclamanţii-pârâţi la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 18.129.368 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului şi s-a dispus instituirea unui drept de retenţie în favoarea pârâtei-reclamante până la achitarea sumei de 18.129.368 lei ce va fi calculată cu aplicarea indicelui de inflaţie.
Instanţa a reţinut că pârâta-reclamantă V.F. a cumpărat, în cadrul unei proceduri de executare silită, apartamentul în litigiu proprietatea reclamanţilor-pârâţi B.C. şi E., procedură declanşată la cererea creditoarei R.D. Procedura de executare silită, inclusiv procesul verbal de licitaţie au fost însă anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât apartamentul a revenit în proprietatea reclamanţilor, pârâta V.F. pierzând dreptul de proprietate asupra apartamentului.
În ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta a fost admisă în limita dovezilor făcute, inclusiv printr-un raport de expertiză efectuată într-un alt dosar.
Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă de instanţă prin încheierea din 23 aprilie 2004, eventualele pretenţii putând fi valorificate în alt litigiu separat.
Apelul declarat de pârâţii V.F. a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 2475 din 23 septembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta V.F.
Se susţine, în esenţă, că apartamentul în litigiu a fost inclus în lotul reclamantului B.C., iar instanţele nu au aplicat efectele acestei atribuiri ce trebuia să aibă drept consecinţă menţinerea actului de adjudecare (la licitaţie) în favoarea sa, părţile trebuiau puse în situaţia anterioară, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în garanţie.
Recursul se priveşte ca nefondat.
În prezentul litigiu instanţele nu au avut la examinat legalitatea şi temeinicia executării silite asupra apartamentului în litigiu ce a avut drept rezultat vânzarea acestuia la licitaţie şi adjudecarea lui de către recurentă, deoarece aceste probleme au fost soluţionate printr-o altă hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 1920 din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Târgovişte) rămasă definitivă şi irevocabilă, deci intrate în autoritate de lucru judecat.
Prin aceeaşi hotărâre au fost anulate formele de executare silită, inclusiv procesul-verbal de licitaţie. Acestea, instanţele în prezenta cauză, au procedat la restabilirea situaţiei anterioare, ce s-a realizat în limitele investirii şi pe baza probelor administrate.
Prin cererea de chemare în garanţie a creditoarei ce a declanşat procedura executării silite, pârâta recurentă nu a formulat pretenţii concrete şi temeiuri de drept aplicabile. Prevederile art. 1444 C. civ. invocate reglementează alte situaţii decât cea în care se găseşte recurenta.
Desigur, pentru recuperarea preţului plătit pentru apartamentul cumpărat la licitaţie ce ulterior a fost anulată, precum şi pentru eventualele alte daune pricinuite de cei implicaţi, inclusiv creditoarea urmăritoare, pârâta-reclamantă are deschisă în limitele şi condiţiile legii, acţiune ori acţiuni separate.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta V.F. împotriva deciziei nr. 2475 din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5553/2005. Civil → |
|---|
