ICCJ. Decizia nr. 5531/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 5503 din 22 octombrie 2003, Judecătoria Botoșani a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul N.N., în contradictoriu cu intimații C.A.V. și N.I. și s-a anulat în parte executarea și actele de executare din dosarele nr. 733/2002 și nr. 220/2003 ale Biroului Executorilor Judecătorești S.C.-G.S., cu privire la imobilele casă, standolă și anexe, situate în Huțani, comuna Vlădeni, județul Botoșani.
Contestatorul N.N. a fost obligat să plătească intimatei C.A.V. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în luna martie 2001 N.I. a fost obligat să plătească părții civile C.A.V. suma de 20.000.000 lei despăgubiri materiale și 30.000.000 lei daune morale, prin sentința penală nr. 1 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 86 din 19 martie 2001 a Curții de Apel Suceava.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită, iar contestatorul, care susține că este proprietarul imobilului ce face obiectul executării, a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 88 din 10 aprilie 2002, care atestă faptul că la decesul lui N.P. a rămas o casă compusă din 2 camere, bucătărie, sală, precum și un grajd, beci și o anexă gospodărească și că el este moștenitor cu cotă de 1/1. Intimatul N.I. a dat declarație de renunțare la succesiune după data eliberării certificatului de moștenitor, însă, până la anulare, certificatul de moștenitor face dovada deplină cu privire la calitatea de unic moștenitor a contestatorului.
De aceea, urmărirea silită va continua numai asupra terenului în suprafață de 7100 mp, înscris în titlul de proprietate depus la dosar.
Contestația formulată de N.N., care este terț față de actul de executare, este întemeiată în parte, în raport de art. 401 alin. (2) și art. 404 C. proc. civ., doar pentru construcții.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 627 din 15 martie 2004, a respins apelul declarat de creditoarea C.A.V. împotriva acestei hotărâri.
Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 401 C. proc. civ., contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Reține instanța de apel că, în speță, titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită prin vânzare imobiliară pentru creanța de 75.000.000 lei, îl reprezintă sentința penală nr. 86 din 19 martie 2001 a Curții de apel Suceava, iar contestatorul N.N., care este proprietarul imobilului urmărit, are calitatea de terț față de acest titlu.
Se mai reține, că actele depuse la instanța de apel fac dovada achitării creanței stabilite prin sentința penală care constituie titlu executoriu.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea C.A.V. Invocând art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta susține că instanța, printr-o greșită interpretare a cererii de executare silită, a reținut că debitul datorat de debitor este de 75.000.000 lei, sumă prevăzută în sentința penală nr. 86/2001 a Curții de Apel Suceava, deși potrivit prevederilor art. 3712alin. (3) C. proc. civ., suma menționată în titlu executoriu trebuie analizată în raport cu rata inflației, în funcție de cursul monedei la data plății efective.
Recurenta susține că actualizarea se face de executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, că instanța de apel greșit a reținut că pentru actualizarea creanței cu suma de 47.000.000 lei este necesară o altă acțiune sau cerere de executare și că nu s-a avut în vedere faptul că nu s-au plătit cheltuielile de executare.
Intimații N.I. și N.N. au formulat întâmpinări, prin care au susținut că pretențiile recurentei nu sunt justificate și au cerut judecarea în lipsă.
Recursul este nefondat.
Recurenta invocă art. 304 pct. 10 C. proc. civ., însă criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Acest motiv de recurs nu este însă incident în cauză, deoarece instanța de apel a aplicat corect dispozițiile înscrise în art. 3711și urm. C. proc. civ., privitoare la executare silită.
Creditoarea-recurentă a formulat cerere pentru executarea silită, deoarece debitorul N.I. nu a executat de bună voie obligația sa stabilită prin sentința penală nr. 1 din 9 ianuarie 2001 a Tribunalului Botoșani, modificată prin decizia penală nr. 86 din 19 martie 2001 a Curții de Apel Suceava.
Prin această hotărâre inculpatul N.I. a fost obligat să-i plătească creditoarei sumele de 20.000.000 lei despăgubiri, 50.000.000 lei daune morale și 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea dată de Judecătoria Botoșani la 27 iunie 2002, executorul judecătoresc a emis somație de plată pentru suma de 73.624.500 lei, iar în actul de adjudecare este înscrisă aceeași sumă.
Prin urmare, deoarece actele de executare au fost întocmite pentru aceasta creanță, instanța de apel corect a reținut că prin plata sumelor înscrise în actele depuse la dosar a fost achitată întreaga sumă pentru care s-a pornit executarea. Primirea sumelor înscrise în titlul executoriu este confirmată și de recurentă.
Potrivit art. 3712alin. (3) C. proc. civ., organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, însă creditoarea nu a cerut executorului judecătoresc să procedeze la actualizare și nu a contestat actele de executare întocmite pentru suma de 73.624.500 lei.
De aceea, instanța de executare, investită numai cu contestația formulată de o terță persoană, care pretinde că are drept de proprietate asupra bunului urmărit, nu putea să rețină că executarea silită trebuie efectuată pentru o sumă mai mare decât cea înscrisă în actele întocmite de executorul judecătoresc.
Recurenta-creditoare nu a formulat cerere pentru actualizarea creanței cu suma de 47.000.000 lei nici în cursul procesului la instanța de fond.
în concluziile scrise, aflate la dosarul instanței de fond, arată că debitorul a fost obligat la plata sumei de 75.000.000 lei, că pentru acest debit s-a dispus sechestru și a cerut să se continue executarea asupra întregului imobil pentru această creanță.
Aspectul privitor la diferența de 47.000.0000 lei, reprezentând actualizarea sumei, a fost invocat la instanța de apel, la termenul când s-a soluționat apelul, după data efectuării plății sumei înscrise în actele de executare.
Potrivit mențiunilor din practicaua deciziei atacate, apelanta-creditoare, confirmând primirea sumei ce reprezintă debitul înscris în titlul executoriu, a pretins că trebuie achitată și diferența de 47.000.000 lei reprezentând actualizarea sumei, fără să facă referiri la o altă sumă ce reprezintă cheltuieli de executare. Faptul neplății cheltuielilor de executare, al căror cuantum nu este precizat, s-a invocat numai prin declarația de recurs.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de creditoare a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5569/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5513/2005. Civil → |
|---|
