ICCJ. Decizia nr. 5566/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 28 mai 2003, reclamantul F.P. a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând obligarea acestuia la desființarea plantației de salcie amplasată pe linia de hotar dintre proprietățile lor, pe o distanță de 300 m liniari.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că:
- este în vârstă de 80 de ani și are un teren agricol pe care îl cultivă cu cereale, ajutat de soție și nepoți;
- pârâtul, care are un teren învecinat, a plantat pe linia de hotar, 220 pari de salcie verde, cu înălțimea de 1,2 - 1, 6 m;
- datorită acestei plantații, care se întinde pe o lungime de 300 m, nu mai poate folosi propriul teren;
- Direcția agricolă a județului Caraș Severin i-a comunicat că un gard viu trebuie amplasat la 0,5 m distanță de stog, dacă este vorba de specii ce nu depășesc 1,2 m înălțime.
Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr. 2360 din 6 noiembrie 2003, a respins acțiunea reținând că:
- pe linia de hotar (stog) dintre proprietățile părților sunt plantați pomi verzi de salcie, cu înălțimea de 1,2 - 1,6 m, pe lungime de 220 m;
- potrivit martorului P.P., acest gard nu dezavantajează pe niciuna dintre părți, iar reclamantul a declarat că solicită retragerea a jumătate din gard, pentru a intra cu atelajele, iar cealaltă jumătate să fie mutată cu 0,5 m în interiorul terenul pârâtului.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 538 din 31 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu motivarea că:
- prejudiciul pretins de apelant (imposibilitatea exploatării abuzive a locului său) este eventual și incert, deocamdată neputându-se aprecia dacă firele de salcie plantate de pârât se vor dezvolta în viitor, proces determinat de factori aleatorii de climă;
- potrivit art. 608 alin. (2) și (3) C. civ., reclamantul are posibilitatea de a solicita tăierea coroanelor arborilor de salcie care i-ar umbri plantațiile și a tăia rădăcinile care se întind pe terenul său;
- trecerea reclamantului cu atelajul pe parcela aflată la limita terenurilor învecinate (care constituie interesul real în promovarea acțiunii), nu este în prezent afectată de vreun impediment.
Reclamantul a declarat recurs prin care a susținut că plantația de salcâmi a pârâtului afectează utilizarea propriului teren și este contrar legii și reglementărilor locale.
Recursul este fondat deoarece:
- art. 607 C. civ. interzice sădirea de arbori înalți ori alte plantații și garduri vii la distanțe mai mici decât cele stabilite prin dispoziții speciale sau obiceiuri constante și recunoscute, iar în lipsa acestor reglementări, la 2 m, respectiv 0,5 m depărtare față de linia de hotar;
- asemănător DGAIA Caraș Severin a comunicat reclamantului că distanța minimă față de linia de hotar trebuie să fie de 2 m pentru pomii fructiferi și 0,5 m pentru gardul viu, în acest ultim caz doar dacă este vorba despre specii ce nu depășesc 1,2 m înălțime;
- interdicția menționată nu este condiționată de existența vreunui prejudiciu;
- potrivit constatărilor unei comisii a comunei Turnu Ruieni, plantația de salcie a pârâtului încalcă dispozițiile sus-amintite, fiind vorba despre arbori cu înălțimea de 1,2 - 1,6 m, sădiți chiar pe linia de hotar (stog) pe 200 m lungime.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3), art. 313 și art. 314 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost admis, în sensul casării deciziei și sentinței, admiterii acțiunii și obligării pârâtului la desființarea plantației de salcie amplasată pe linia de hotar, pe lungimea de 200 m.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5570/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5569/2005. Civil → |
|---|
