ICCJ. Decizia nr. 5570/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanți T.C.C. și T.C.I. au chemat în judecată pe pârâții: P.E., M.M., P.M.I.C., P.C.G. și Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 70800 din 21 iunie 1995 emis de către Comisia Județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 6072 mp teren situat în intravilanul comunei Schitu-Golești, punctul Valea Anii, județul Argeș.
în cauză, au formulat cerere de intervenție în înțelesul reclamanților, T.M. și T.N., invocând interese comune cu ale acestora.
Prin cerere reconvențională, pârâții au solicitat constatarea nulității absolute a proceselor verbale din 19 ianuarie 1993 și 9 august 1995 emise de Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Schitu-Golești, județul Argeș, prin care reclamanții au fost puși în posesie asupra unui teren în suprafață de 0,48 ha, precum și a unui teren de 6062 mp, ultimul dintre acestea fiind și cel la care se referă acțiunea principală.
Pârâții au mai solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de schimb voluntar din 22 octombrie 1956, intervenit între autorii reclamanților și autoarea pârâților.
în motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că terenul în suprafață de 6076 mp situat în comuna Schitu-Golești, județul Argeș, a trecut în proprietatea lor prin încheierea, la data de 22 octombrie 1956, a unui act sub semnătură privată, prin care autorii părților au efectuat un schimb având ca obiect terenuri situate în județul Argeș.
Au mai arătat că ulterior, terenul în litigiu, a intrat în patrimoniul Cooperativei Agricole de Producție Câmpulung. Ca atare, Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a emis în mod nelegal titlul de proprietate în favoarea pârâților, reclamanții fiind îndreptățiți a dobândi dreptuul de proprietate asupra terenului în litigiu.
După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 968 din 20 martie 1998, Judecătoria Câmpulung a admis acțiunea formulată de reclamanții T.C.C. și T.C.I., precum și cererea de intervenție, constatând în conformitate cu mențiunile înscrise în actul de schimb voluntar încheiat între autorii părților, că terenul în litigiu a trecut prin această operațiune juridică, în proprietatea reclamanților, astfel încât, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia realizată pe numele acestora.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 2152 din 25 septembrie 2000, a admis apelul pârâtei M.M. împotriva sentinței instanței de fond și a respins acțiunea formulată de reclamanții T.C.C. și T.C.I.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a constituit proprietatea defunctei P.E., autoarea pârâților, în conformitate cu actul de partaj voluntar încheiat la data de 24 iunie 1959, astfel încât pârâții sunt îndreptățiți a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6076 mp situat în punctul "Valea Anii", comuna Schitu-Golești, județul Argeș.
Prin decizia civilă nr. 675R din 15 martie 2001, Curtea de Apel Pitești a admis recursul reclamanților T.C.C. și T.C.I., precum și intervenientului T.N. , a casat decizia nr. 2152 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Argeș și a menținut sentința civilă nr. 968 din 20 martie 1998 a Judecătoriei Câmpulung.
împotriva acestei din urmă hotărâri, nr. 675R din 15 martie 2001 a Curții de Apel Pitești, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138 din 2 octombrie 2000, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, întrucât instanța de recurs a pronunțat hotărârea criticată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Se susține, în esență, că instanța de recurs, considerând valabil actul de schimb încheiat sub semnătură privată la 22 octombrie 1956, a încălcat prevederile art. 948 C. civ., întrucât, conform Decretului nr. 151/1950, în vigoare la data încheierii convenției, transferul dreptului de proprietate se efectuează, sub sancțiunea nulității absolute, numai prin încheierea, în formă autentică, a înscrisului.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel, în mod greșit instanța de recurs a constatat că înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 22 octombrie 1956, prin care P.E. transferă dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu către T.C. și T.M., în schimbul unui alt teren, îndeplinește condițiile de valabilitate ale actului juridic.
Contractul de schimb, este guvernat, în principal, de regulile prevăzute pentru contractul de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că obiectul "actului de schimb voluntar" îl constituie două terenuri, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 151/1950, în vigoare la data încheierii convenției, transferul dreptului de proprietate se efectuează, sub sancțiunea nulității absolute, numai prin încheierea, în formă autentică, a înscrisului.
Astfel, legea prevede pentru valabilitatea actului juridic încheierea sa în formă autentică, aceasta fiind o condiție ad validitatem, nerespectarea acestei cerințe atrăgând nulitatea absolută a respectivului act.
De altfel, în conformitate cu adresa nr. 13 din 29 ianuarie 1999, emisă de către Parchetul de pe lângă de pe lângă Judecătoria Câmpulung (dosarul nr. 3858 al Tribunalului Argeș, secția civilă,) rezultă că semnătura numitei P.E., de pe înscrisul sub semnătură privată menționat, a fost contrafăcută de către o persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită.
Drept urmare, instanța de recurs, considerând valabil actul de schimb încheiat sub semnătură privată la data de 22 octombrie 1956, a încălcat prevederile art. 948 C. civ.
De asemenea, având în vedere că terenul în litigiu a fost atribuit reclamanților de către fosta Cooperativă Agricolă de Producție Câmpulung, ca lot în folosință, instanța trebuia să facă aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 18/1991, republicată, întrucât terenul respectiv, fiind situat în intravilanul comunei Schitu-Golești din județul Argeș, urmează a reveni deținătorilor inițiali, respectiv pârâților.
Ca atare, titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat de către reclamanți, a fost eliberat în concordanță cu prevederile Legii nr. 18/1991.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul în anulare declarat în cauză a fost admis, a fost casată decizia civilă nr. 675 R din 15 martie 2001 a Curții de Apel Pitești și a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți și intervenient împotriva deciziei civile nr. 2152 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Argeș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5571/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5566/2005. Civil → |
|---|
