ICCJ. Decizia nr. 5582/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5582
Dosar nr. 9780/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 29 septembrie 2003 M.V. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României solicitând obligarea acestora la plata echivalentului a 51,63 gr. aur stabilit prin Normele de aplicare a OUG nr. 190/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, că în 1971 i-au fost confiscate 3 monede de aur a 10 ruble ruseşti în greutate de 51,63 grame, care au fost depuse la Banca Naţională a României, sucursala Maramureş, unde au fost valorificate impunându-se în prezent despăgubirea conform Legii nr. 261/2002.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Baia Mare prin sentinţa civilă nr. 5786 din 24 octombrie 2003 a admis acţiunea şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei echivalentul cantităţii de 51,638 gr. de aur la valoarea de referinţă a Băncii Naţionale a României din ziua plăţii. A respins acţiunea faţă de Banca Naţională a României.
Apelul Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român a fost admis de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 579/A din 10 martie 2004, iar sentinţa a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins acţiunea faţă de apelant menţinându-se dispoziţia de respingere a acţiunii faţă de Banca Naţională a României.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei, arătând că măsura confiscării monedelor fiind abuzivă, luată cu încălcarea Constituţiei, instanţa a pronunţat o soluţie greşită prin respingerea pretenţiilor la despăgubiri.
Potrivit art. 2821 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG 58/2003, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind, printre altele, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv.
Art. 299 alin. (3) din acelaşi cod prevede că, în situaţiile în care hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză.
Cum, în raport de textele de lege citate, sentinţa pronunţată de judecători este supusă doar recursului, competenţa de soluţionare a acestuia aparţine tribunalului ca instanţă imediat superioară.
În consecinţă, recursul se va admite, Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, se va casa, iar cauza se va trimite Tribunalului Maramureş pentru soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei nr. 579/A din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Maramureş pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5575/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5572/2005. Civil → |
|---|
