ICCJ. Decizia nr. 5599/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5599
Dosar nr. 11046/1/2005
Nr. vechi 2666/2005
Şedinţa publică de la 8 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 2127 din 28 aprilie 2004, reclamantele R.H. şi H.M. au solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Alba-Iulia să fie anulată dispoziţia nr. 164 din 1 aprilie 2004, emisă de pârât şi să se constate că sunt îndreptăţite la despăgubiri prin echivalent cu privire la imobilul-teren înscrise în C.F. Pâclişa, nr. top. 1306 şi 1311.
În motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 15248 din 8 octombrie 2002 adresată Primăriei Municipiului Alba-Iulia au solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul anterior menţionat şi prin dispoziţia nr. 164 din 1 aprilie 2004, Primarul Municipiului Alba-Iulia le-a respins notificarea, fără a face propunere pentru măsuri reparatorii, cu motivarea că, imobilele-terenuri solicitate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Tribunalul Alba-Iulia prin sentinţa civilă nr. 532 din 26 mai 2005 a respins contestaţia formulată de R.H. şi H.M. împotriva dispoziţiei nr. 164 din 1 aprilie 2004 în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Alba-Iulia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, şi că petentele nu au dovedit că terenul în litigiu nu intră sub incidenţa Legii fondului funciar şi că acesta ar fi fost expropriat de la antecesorii lor, cu mult înainte de data cooperativizării.
Prin decizia civilă nr. 1776/A din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul, declarat de reclamantele R.H. şi H.M. împotriva sentinţei civile nr. 532 din 26 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Alba, prin care au criticat hotărârea pe motivul că greşit s-a reţinut incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 sau ale art. 15 şi art. 19 din aceeaşi lege, deoarece antecesorii lor nu au fost membri cooperatori şi au părăsit România în 1960.
Instanţa de apel, faţă de critica formulată a reţinut că apelantele-reclamante, deşi au învederat că terenul solicitat, înscris în C.F. Pâclişa, nr. top 1306 şi 1311 a fost preluat de stat anterior cooperativizării, nu au făcut nici o dovadă în acest sens, în conformitate cu disp. art. 1169 C. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 1776 /A din 18 11 2004, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, care, invocând disp. art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ. au învederat următoarele:
Se susţine că hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea legii, reţinându-se greşit că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Recurentele–reclamante precizează că nu s-au analizat dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „imobilele preluate de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie de regulă, în natură, în condiţiile prezentei legi”.
Mai arată că, faţă de acest text, trebuia avut în vedere că, antecesorii reclamantelor nu au fost niciodată membri cooperatori, ci intelectuali, au fost naţionalizaţi şi ulterior au plecat în Israel, iar faptul că terenurile preluate de statul român, au fost preluate după aceea de CAP, nu are relevanţă cu privire la incidenţa prezentei legi.
În acelaşi sens, mai precizează că nu au formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece nu se încadrau în categoria persoanelor supuse reconstituirii, lege ce viza strict calitatea de cooperator, pe care antecesorii lor nu au avut-o niciodată.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Deşi recurentele-reclamante au invocat drept motive de recurs pe cele prevăzute de art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ., din prezentarea lor in extenso făcută mai sus, se reţine că întreaga critică vizează numai aplicarea greşită a legii, făcând posibilă încadrarea în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin notificarea formulată de către reclamante s-au solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilele-terenuri, înscrise în C.F. Pâclişa, nr. top 1306 şi 1311, ambele arător, situat în pct. „Coasta Curată”, pe teritoriul administrativ al Municipiului Alba-Iulia, în extravilanul localităţii.
Prin dispoziţia nr. 164 din 104 din 2004, emisă de Primarul Municipiului Alba-Iulia s-a respins notificarea reclamantelor cu motivarea că sunt incidente disp. art. 8 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilele-terenuri au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, pe respectivele amplasamente, fiind puse în posesie diferite persoane.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 187/1945, legea reformei agrare, fapt de altfel necontestat de recurentele-reclamante, aşa încât, odată clarificat regimul juridic al imobilelor, la care se adaugă modul de trecere a acestuia în proprietatea statului, conduce la concluzia potrivit căreia imobilele au intrat sub incidenţa Legii nr. 18/1991, republicată.
Un argument în plus, îl constituie probatoriul efectuat în cauza dedusă judecăţii, de unde rezultă fără echivoc, că la această dată, au fost puse în posesie în mod legal, pe aceste terenuri, până la apariţia prezentei legi, persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii fondului funciar.
Critica recurentelor nu se circumscrie în afara prevederilor legale reţinute, ci este în consonanţă cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.
Textul de lege mai sus invocat, instituie o excepţie de la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat, iar ca o caracteristică generală a acestei legi în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, trebuie remarcat, că acest act normativ face referire la Legea nr. 10/2001, ce vizează întreaga arie a imobilelor preluate în orice mod de stat, de organizaţii cooperatiste sau orice alte persoane juridice, fiind irelevant, că sunt imobile cu destinaţie de locuinţă sau cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, bineînţeles, cu unele excepţii, cum ar fi şi cea prev. de art. 8.
Pentru a evita orice confuzie, trebuie să arătăm, că, în astfel de situaţii, cum este şi cauza dedusă judecăţii, ne aflăm sub incidenţa art. 8 alin. (1) din lege, deoarece imobilele-terenuri, evidenţiate în C.F. –ul indicat, sunt situate pe terenul administrativ al Municipiul Alba-Iulia, în extravilan, fapt ce rezultă din adresele nr. 1015/2004 şi 2034/2003, emise de Serviciul Comunitar pentru cadastru şi Agricultură, potrivit cărora terenurile în discuţie au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi pe amplasamentele acestora au fost puse în posesie alte persoane.
Este adevărat că, terenurile au fost preluate de stat anterior datei cooperativizării, aşa cum susţin recurentele, situaţie în care nu ar putea face obiectul Legii nr. 18/1991, dar nu au adus nici o dovadă în sprijinul acestei afirmaţii, ci, dimpotrivă, recunosc împrejurarea că au trecut în proprietatea statului în baza Legii reformei agrare.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o afirmaţie în faţa instanţei, trebuie să o şi probeze, recurentele neconformându-se cerinţelor acestui text.
Câtă vreme, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost reconstituit în favoarea persoanelor îndreptăţite în baza Legii nr. 18/1991, este cert, că recurentele nu pot uza de prevederile Legii nr. 10/2001, pentru dobândirea sub orice formă a unui atare imobil, astfel că, prin hotărârea recurată corect s-a reţinut incidenţa art.8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse urmează ca recursul declarat de reclamante să fie respins, menţinându-se ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele R.H. şi H.M. împotriva deciziei nr. 1776/A din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5812/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 550/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
