ICCJ. Decizia nr. 5812/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5812
Dosar nr. 15753/2/2005
Şedinţa publică de la 13 iunie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 18 februarie 2005 Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea privind anularea parţială a dispoziţiei Primarului Municipiului Călăraşi nr. 6364 din 25 octombrie 2004 formulată de reclamanta T.F. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Călăraşi.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă întregul teren măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru tot imobilul, iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol aceste măsuri reparatorii constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta T.F. arătând că în cauză nu s-a probat existenţa opţiunii sale privind acordarea măsurilor reparatorii, astfel că dispoziţia contestată este nelegală. De asemenea, sentinţa a fost criticată şi sub aspectul nepronunţării asupra unui mijloc de apărare, respectiv că în speţă ar fi aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul expropriat a făcut parte din categoria celor care au servit drept locuinţă, iar despăgubirea bănească primează faţă de celelalte forme de reparaţie prin echivalent.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, prin decizia nr. 637 din 30 septembrie 2005 a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii contestaţiei şi anulării în parte a dispoziţiei nr. 6364 din 25 octombrie 2004 în ceea ce priveşte modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, stabilind că reclamanta beneficiază de despăgubiri în echivalent bănesc în cuantum de 237.500.000 lei.
În motivarea deciziei s-a reţinut că prin Decretul nr. 233/1984 a fost expropriat de la T.V., soţul reclamantei, un imobil compus din construcţie şi teren aferent situat în Călăraşi. Imobilul a avut destinaţia de locuinţă, iar în prezent terenul situat în str. B. este ocupat de un cartier de blocuri.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 potrivit cărora oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti, în situaţia imobilelor cu destinaţia de locuinţă a căror restituire în natură nu este posibilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Călăraşi, întemeiat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- despăgubirile băneşti prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 se acordă doar pentru imobilele cu destinaţie de locuinţă care nu se pot restitui în materialitatea lor, acestea nefiind demolate, dar restituirea în natură nu este posibilă
- situaţia imobilelor expropriate este reglementată de art. 11 din Legea 10/2001, în speţă fiind incidente dispoziţiile alin. (8) al acestui articol potrivit cărora măsurile reparatorii se acordă sub forma acţiunilor sau titlurilor de valoare.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile şi de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Imobilul în litigiu, casă de locuit cu 500 mp teren aferent a fost expropriat de la soţul reclamantei, T.V. Singura moştenitoare a fostului proprietar este reclamanta, conform certificatului de moştenitor nr. 69 din 15 mai 2003 existent la fila nr. 13 a dosarului de fond.
Art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, vizează ipoteza acordării de despăgubiri băneşti pentru imobilele cu destinaţie de locuinţe care nu se pot restitui în natură, persoana îndreptăţită putând opta şi pentru celelalte forme de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
Chiar dacă, în speţă, suntem în situaţia unui imobil expropriat, pentru care natura măsurilor reparatorii prin echivalent este prevăzută strict de art. 11 alin. (8) din lege, aşa cum bine a apreciat instanţa de apel, se pot acorda şi despăgubiri băneşti conform art. 24 alin. (2), întrucât imobilul, la data exproprierii avea destinaţia de locuinţă.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, pentru imobilele expropriate care nu se pot restitui în natură întrucât sunt afectate în totalitate de lucrări de sistematizare, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri, servicii sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Călăraşi împotriva deciziei civile nr. 637 din 30 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 13 iunie 2006, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5827/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5599/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
