ICCJ. Decizia nr. 56/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 7 octombrie 2002, reclamanții R.N., ș.a., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și C.A.O.P.S.N.A.J. cerând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să le restituie sumele de bani reprezentând procentul de 7 % contribuție la asigurări de sănătate pentru fiecare reclamant, sume actualizate conform ratei inflației la data plății.
în motivarea cererii, în esență, reclamanții au arătat că, pe perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, în conformitate cu dispozițiile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, au beneficiat de gratuitate la asistența medicală, medicamente și proteze, caz în care nu datorau și, ca atare, în mod greșit li s-a reținut din salariu contribuția de 7 % la asigurările de sănătate, prevăzută de Legea nr. 145/1997.
Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru ca, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, chematul în garanție să fie obligat să îi restituie cuantumul de 25 % din suma pretinsă de reclamanți pe care i-a virat-o în cont, în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Pârâții Curtea de Apel Craiova și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au invocat excepția lipsei calității lor procesual pasive, motivat de faptul că sumele solicitate de reclamanți le-au fost reținute de angajator, anume de Tribunalul Olt.
Aceeași excepție a fost ridicată și de Ministerul Justiției care a invocat că plata sumelor ce face obiectul litigiului s-a realizat în baza contractului intervenit între reclamanți și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., contract în care nu este parte.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea cererii motivat de faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 145/1997 se impunea plata de către reclamanți a contribuției de asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr. 1063 din 9 decembrie 2002 Tribunalul Olt a admis acțiunea și a obligat pârâții Tribunalul Olt, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București să restituie reclamanților procentul de 7 %, în cuantum de 62.781.880 lei, care va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii, sumă ce reprezintă contribuția la asigurările de sănătate reținută reclamanților în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție, sens în care C.N.A.S.S. a fost obligată să restituie procentul de 25 % din suma de către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București.
Prin aceeași sentință a fost admisă excepția invocată de Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției și s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a Curții de Apel Craiova și au fost respinse excepțiile formulate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București, Ministerul Justiției și C.N.A.S.S. București cu privire la lipsa calității lor procesuale și necompetența teritorială, ca neîntemeiate.
De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de reclamanții N.I. și S.D., ca neîntemeiate.
în motivarea sentinței, în esență, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistrații și personalul auxiliar de specialitate juridică beneficiază de gratuitate la asistența medicală, medicamente și proteze, caz în care nu datorau, pe perioada ianuarie 2000-30 martie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2001) contribuție la asigurările sociale de sănătate.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., C.N.A.S. și Ministerul Justiției, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 433 din 28 februarie 2003 Curtea de Apel Craiova a respins recursurile, ca nefondate, pentru aceleași considerente de fapt și de drept reținute de prima instanță.
împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare invocând incidența art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
în motivarea recursului, în esență, se arată că printr-o interpretare sistematică a prevederilor Legii nr. 92/1992, H.G. nr. 409/1998 și a Normelor metodologice emise în aplicarea hotărârii menționate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, obligație de plată pe care, de altminteri, o au toți cetățenii care au domiciliul sau reședința în România.â
Se arată, totodată că, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidaritații și subsidiaritații în colectarea și utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
în art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanții au încheiat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au recunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Față de cele ce preced, recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile pronunțate în cauză și au fost respinse, ca nefondate, cererea de chemare în judecată promovată de reclamanți și, pe cale de consecință cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 525/2005. Civil → |
|---|
