ICCJ. Decizia nr. 5641/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5641
Dosar nr. 21347/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 3 noiembrie 2003, reclamanta Administraţiei Pieţelor sector 1 a chemat în judecată pe pârâta SC Z.A.I. SRL, pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să dispună obligarea acesteia, la plata sumelor de 61.697.250 lei, reprezentând contravaloarea taxelor locale restante, aferente perioadei mai 1999–ianuarie 2000 şi 312.694.862 lei penalităţi de întârziere, ambele sume reactualizate.
Prin sentinţa civilă nr. 2547 din 8 aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 a respins acţiunea ca prescrisă, cu motivarea că, în raport de obiectul acţiunii: pretenţii solicitate pentru perioada mai 1999–ianuarie 2000 şi data introducerii cererii de chemare în judecată, (3 noiembrie 2003), dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani, potrivit art. 1 şi art. 2 din Decretul nr. 167/1955 privitor la prescripţia extinctivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, care a criticat sentinţa pentru nelegalitate, întrucât sumele pretinse de către aceasta au natura unor impozite şi taxe locale, fiind aplicabile prevederile OG nr. 61/2002, privind colectarea creanţelor bugetare şi OG nr. 39/2003, acestea fiind temeiurile de drept indicate în acţiune (fila 4 dosar nr. 13518/2003), termenul de prescripţie stabilit în acest caz fiind de 5 ani, conform art. 142 din OG nr. 61/2002.
Prin Decizia nr. 1193/A din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi litigii de muncă a admis apelul reclamantei Administraţia Pieţelor sector 1 Bucureşti, a anulat sentinţa judecătoriei şi, evocând fondul, a respins acţiunea.
Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că, în raporturile de locaţiune ce au ca obiect spaţiile ce fac parte din domeniul public se stabilesc taxe şi impozite locale, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 215/2001 şi OG nr. 39/2003 şi, având în vedere că sumele ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosinţă sunt fixe, se aplică legea specială, derogatorii de la regimul prescripţiei extinctive de 3 ani şi anume OG nr. 61 din 29 august 2002 privind colectarea creanţelor bugetare.
În evocarea fondului, instanţa a apreciat că, deşi reclamanta pretinde că pârâta ocupă spaţiul de 62 mp situat în Bucureşti, nu a depus contractul de închiriere, fişa de calcul existentă la dosar, referindu-se la o suprafaţă de 105 mp, iar facturile depuse în copii nu sunt semnate, astfel încât reclamanta nu a făcut dovada că pârâta îi datorează aceste sume, dintr-un raport de locaţiune.
Ca atare, acţiunea a fost respinsă.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta a exercitat recurs, invocând motive care vizează aprecierea eronată a probelor, respectiv a fişei de calcul nr. 128 din 7 mai 1996, actul adiţional nr. 456 din 22 mai 1997 şi facturile emise de pârâta SC Z.A.I. SRL.
Recursul este nefondat.
După modificările aduse codului de procedură civilă prin OUG nr. 138/2000, pct. 11 al art. 304 care reglementa casarea hotărârilor pentru motivul de nelegalitate, referitor la cazul în care „hotărârea judecătorească se întemeia pe o greşeală gravă de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate", a fost abrogat, aşa încât sub aspectul tuturor criticilor ce vizează probatoriile şi interpretarea greşită dată de instanţă a înscrisurilor menţionate în motivele de recurs, acesta nu poate fi examinat ca motiv de nelegalitate.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II–a c. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local sector 1, Administraţia Pieţelor sectorul 1 împotriva deciziei nr.c1193/A din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5791/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5645/2005. Civil → |
|---|
