ICCJ. Decizia nr. 5816/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5816
Dosar nr. 23143/1/2005
(nr. vechi 7196/2005.
Şedinţa de la 13 iunie 200.
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia civilă, la 21 iunie 2004, M.E. şi P.(D.)F. au solicitat, în contradictoriu cu intimatele Primăria municipiului Adjud, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Prefectura judeţului Vrancea, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, anularea Dispoziţiei nr. 942 din 29 aprilie 2004 a Primăriei municipiului Adjud şi stabilirea valorii reale de înlocuire a terenului în suprafaţă de 699,5 mp situat în intravilanul municipiului Adjud.
În motivarea contestaţiei că valoarea stabilită de Comisie pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, este mult prea mică. Reclamantelor nu le-a fost pusă la dispoziţie documentaţia în baza căreia a fost dimensionată această valoare şi nici metoda folosită.
Prin sentinţa civilă nr. 280 din 18 noiembrie 2004 Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a admis contestaţia şi a modificat art. 2 din Dispoziţia nr. 942/2004 emisă de Primăria municipiului Adjud în sensul că valoarea măsurilor reparatorii la care au dreptul reclamantele a fost stabilită la suma de 565.634.433 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în niciunul din actele normative incidente în materie nu se prevede ca actualizarea să se facă în funcţie de indicii preţurilor de consum. Dacă evaluarea s-ar fi făcut după criteriile stabilite în OUG nr. 184/2002 ar fi trebuit să se stabilească valoarea terenului la nivelul anului 1981, data deposedării, urmând ca această valoare să se actualizeze cu coeficientul rezultat din raportarea cursului leu/dolar din anul 1981 la cursul leu/dolar din anul 2004.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 406 din 16 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă. A fost schimbată în parte hotărârea în sensul că valoarea măsurilor reparatorii a fost stabilită la 1.594.317.418 lei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Adjud, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat instanţa de fond a înlăturat în mod greşit concluziile expertului în care acesta a precizat că metoda comparaţiei directe pentru stabilirea valorii terenului în litigiu nu este de actualitate în sensul că nu mai reflectă valoarea de piaţă şi nu-şi mai găseşte aplicare.
Valoarea stabilită de expert şi reţinută şi de instanţa de apel a avut la bază folosirea aceloraşi criterii cu cele avute în vedere de comisia de evaluare din cadrul primăriei, respectiv Criteriile nr. 2665/1C/311/1992 date în aplicarea HG nr. 834/1991.
Din suma stabilită potrivit acestor criterii nu se impune scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite de proprietari la data exproprierii terenului. Deşi Primăria a susţinut că aceste despăgubiri s-au plătit efectiv, o dovadă certă în acest sens nu s-a făcut cu atât mai mult cu cât mandatarul reclamantelor, prezent în instanţă, a declarat că nu a primit despăgubiri pentru teren ci doar pentru construcţii.
Susţinerea în sensul că valoarea despăgubirilor ar trebui calculată pornind de la valoarea de vânzare a unui teren martor, a fost considerată nefondată întrucât expertul a arătat că această metodă de calcul nu mai reflectă valoarea de piaţă şi nu-şi mai găseşte aplicarea. La dosar nu au fost depuse contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2004 cu privire la terenuri identice cu cel în litigiu.
Împotriva hotărârii date în etapa apelului a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Adjud, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizează următoarele aspecte:
Instanţa de apel a apreciat în mod vădit nepărtinitor şi cu încălcarea interesului public, că nu se impune deducerea despăgubirilor acordate foştilor proprietari. Au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Metoda de actualizare folosită contravine dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost dezvoltate prin HG nr. 498/2003, care consacră termenul de coeficient de actualizare ca raport al cursului mediu leu/dolar.
Prin întâmpinare, intimatele reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate înaintea instanţelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Terenul pentru care se solicită măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti a fost expropriat.
Conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat - teren şi construcţii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) şi (6).
Pentru incidenţa acestui text, sarcina probei revine părţii care invocă faptul că s-ar fi plătit despăgubiri la momentul exproprierii. Or, Primăria municipiului Adjud nu a administrat o asemenea dovadă, adeverinţa nr. 19567/2003 invocată nefiind folosită în cauză.
În aceste condiţii, s-a avut în vedere precizarea din Dispoziţia nr. 942 din 29 aprilie 2004 a Primăriei municipiului Adjud, în sensul că pentru construcţia expropriată s-au acordat despăgubiri. Nu a rezultat că s-ar fi plătit despăgubiri şi pentru teren.
În consecinţă, nu s-a putut reţine că instanţa de apel ar fi interpretat greşit un act juridic dedus judecăţii, de natură să conducă la darea unei soluţii nelegale, motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. neputând fi primit.
Cât priveşte modalitatea de determinare a cuantumului despăgubirilor, recurenta s-a limitat să invoce faptul că, în opinia sa, metoda de actualizare prin folosirea indicilor preţurilor de consum contravine dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. Nu a arătat în ce constă greşeala instanţei de apel care a optat pentru metoda criteriilor comune.
În mod legal instanţa de control judiciar a reţinut că valoarea de 1.594.317.418 lei a fost stabilită de expert potrivit aceloraşi criterii pe care le-a avut în vedere şi comisia de evaluare din cadrul recurentei. Valoarea diferită a rezultat din modul de actualizare a preţului unui metru pătrat de teren.
De vreme ce potrivit art. 1 din HG nr. 403/2000 reevaluarea imobilelor aflate în patrimoniul persoanelor juridice se face pe baza ratei inflaţiei comunicate de Comisia Naţională pentru Statistică, metoda de actualizare reţinută prin raportul de expertiză este corectă.
Faţă de cele ce preced, Curtea a considerat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Adjud, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, împotriva deciziei civile nr. 406 din 16 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 577/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 571/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
