ICCJ. Decizia nr. 582/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 582
Dosar nr. 11816/2005
Dosar nr. 28278/1/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 780 din 14 iunie 2005, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj, în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, în consecinţă:
A anulat dispoziţia nr. 3772 din 19 noiembrie 2003 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca.
A dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1 şi 6 situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj, în favoarea reclamantei.
A dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti în cuantum de 1.070.956.459 lei a apartamentelor nr. 2, 3, 4 şi 5 situate la aceeaşi adresă şi înscrise în aceleaşi cărţi funciare, în favoarea aceleiaşi persoane.
A dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti în cuantum de 1.167.619.515 lei a terenului în suprafaţă de 183,9 mp, cu nr. top 9838/3/1, înscris în C.F. Cluj şi a terenului în suprafaţă de 339 mp, cu nr. top 9838/3/2 înscris în C.F. Cluj, ambele parcele fiind situate în Cluj în favoarea reclamantei.
A dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti a apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 situate în str. D., înscrise în C.F. Cluj, în cuantum de 5.868.216.646 lei, în favoarea reclamantei.
A dispus restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti a terenului în suprafaţă de 234 mp, cu nr. top 9839/1/1 înscris în C.F. Cluj, a terenului în suprafaţă de 166 mp, cu nr. top 9838/1/2 înscris în C.F. Cluj şi a terenului în suprafaţă de 120 mp, cu nr. top 9838/2 din C.F. Cluj, toate situate la adresa menţionată mai sus, în cuantum de 1.171.025.076 lei, în favoarea reclamantei.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii ca legală şi temeinică a dispoziţiei nr. 3772/2003.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât aceasta nu a făcut dovada calităţii de unică moştenitoare după foştii proprietari tabulari, printr-un certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 715 A din 19 august 2005 a respins ca nefondat apelul cu motivarea că prin actele de stare civilă, reclamanta a dovedit că este moştenitoarea legală, în calitate de soţie supravieţuitoare, a fostului proprietar M.A., care, la rândul său a moştenit-o pe proprietara M.C., în calitate de fiu şi că, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta nu era obligată să facă dovada că este unica moştenitoare a foştilor proprietari ai imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei din urmă decizii pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel.
Recursul nu este fondat pentru considerentele care succed.
Obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite [art. 1 alin. (1)], consacrând principiul restituirii în natură al acestora.
Potrivit alin. (2) şi (3) ale art. 4 din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite, iar succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile ale căror regim juridic este reglementat de prevederile acestei legi.
La art. 4 alin. (2) din lege, norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii (respectiv pct. 4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003) implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar, stipulând că, în cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia.
Din interpretarea dispoziţiilor legale redate rezultă că accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii nu impune condiţia obligatorie pentru aceştia a prezentării unui certificat de moştenitor, fiind suficiente actele de stare civilă care dovedesc această calitate. Această concluzie rezidă de altfel şi din pct. 22.1 al Normelor metodologice de aplicare a legii care prevăd, cu privire la acest aspect, la pct. b, că prin acte doveditoare se înţelege actele juridice care atestă calitatea de moştenitor (certificat de moştenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul iniţial al dreptului de proprietate), norma nefăcând deci referire, exclusiv, la certificatul de moştenitor.
În speţă, reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv cu actele de stare civilă de la filele 35-47 şi 54-57 din dosarul nr. 335/2004 al Tribunalului Cluj, care fuseseră anexate şi notificării, că este moştenitoarea legală a soţului său, A.M., fiul foştilor proprietari ai imobilului ce a făcut obiectul notificării, M.E. şi M.C., astfel încât în mod legal instanţele de fond şi apel au constatat că aceasta are calitatea de persoană îndreptăţită la beneficiul Legii nr. 10/2001 şi, în consecinţă, la stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, astfel cum s-a dispus de către instanţe.
Instanţa de apel în mod legal a statuat, totodată, că reclamanta nu era obligată a face dovada că este unica moştenitoare a foştilor proprietari ai imobilelor în litigiu şi că exerciţiul drepturilor civile este guvernat de principiul disponibilităţii iar faptul că alte persoane nu au solicitat măsuri reparatorii pentru aceleaşi imobile poate fi interpretat fie că nu au existat alţi moştenitori, fie că aceştia nu au înţeles să uzeze de drepturile conferite de Legea nr. 10/2001, cotele eventualilor moştenitori care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 profitând moştenitorului sau moştenitorilor care au depus în termen notificarea, cu atât mai mult cu cât aplicarea prevederilor acestei legi nu este guvernată de principiul unanimităţii consacrat de practica judiciară în materia revendicării imobiliare din dreptul comun.
Având în vedere temeiurile arătate, Decizia atacată este legală iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată şi cum, în speţă, intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport, care au fost justificate cu chitanţele depuse la dosar, recurentul-pârât va fi obligat la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 715 A din 19 august 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj Napoca la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M.M. în sumă de 1.687 (unamieşasesuteoptzecişişapte) RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 586/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 57/2005. Civil → |
|---|
