ICCJ. Decizia nr. 57/2005. Civil. Despagubiri-daune morale(decretul-lege 118/1990). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 57
Dosar nr. 25881/1/2005
(nr. vechi 9418/2005)
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2006
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta K.E. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 700.000 EURO cu titlu daune morale pentru reclamantă şi cei doi copii minori, pentru perioada 31 august 1979-22 decembrie 1989, timp în care au fost izolaţi de restul familiei pentru motive politice, reclamanta fiind obligată să muncească forţat fără a fi judecată şi condamnată legal.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr. 873 din 12 octombrie 2004 a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei.
Instanţa a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea ţinând seama de dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990. Acest act normativ prevede o procedură specială pentru stabilirea drepturilor, cererile depunându-se la comisiile constituite care emit hotărâre motivată, supusă căii de atac a contestaţiei. Reclamanta a obţinut recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor conferite de actul normativ citat. Această recunoaştere nu îi deschide reclamantei calea unei acţiuni de drept comun.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia civilă nr. 712 din 14 aprilie 2005.
Instanţa de apel a confirmat sentinţa instanţei de fond prin aceea că reclamanta, întemeindu-şi acţiunea potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 trebuia să urmeze procedura specială stabilită de actul normativ menţionat, cu posibilitatea de a formula, împotriva deciziei Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială, contestaţie la instanţa de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs susţinând, în esenţă, nelegalitatea hotărârilor în ce priveşte compensaţia solicitată pentru persecuţiile politice la care a fost supusă.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Instanţele au aplicat corect prevederile legale, Decretul-lege nr. 118/1990 la situaţia de fapt prezentată de reclamantă urmată de cererea de despăgubiri băneşti întemeiată în baza actului normativ menţionat.
În adevăr, reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990, ceea ce nu a dovedit că a făcut.
În consecinţă instanţele au aplicat corect legea la situaţia de fapt şi temeiul de drept invocate de reclamantă.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva deciziei nr. 712 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV acivilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5606/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5563/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
