ICCJ. Decizia nr. 563/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 563.
Dosar nr. 25102/1/2005
Nr. vechi 8639/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 20 iunie 2001 reclamanţii C.A. şi A.C. au chemat în judecată pe pârâta C.C. Mănăştur pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură a terenului înscris în C.F. Mănăştur, în suprafaţă de 1439 mp, care a aparţinut autorului C.P., să se constate vocaţia succesorală a reclamanţilor, ca descendenţi ai defunctului şi să se dispună întabularea dreptului lor în cartea funciară.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul, care a fost proprietatea tatălui lor, a fost preluat abuziv în anul 1958 pentru neplata integrală a impozitului, care reprezenta o sumă infimă faţă de valoarea terenului. După apariţia Legii nr. 10/2001, la data de 29 martie 2001, reclamanţii au notificat-o pe pârâta C.C. Mănăştur, care şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în cartea funciară, să le restituie acest teren, însă reclamanţii nu au primit nici un răspuns la notificarea adresată pârâtei.
Pe cale separată, la data de 4 iulie 2001, C.C. C. Mănăştur a chemat în judecată C.C. Făget, judeţul Timiş şi pe C.A. şi A.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în principal, să se constate dreptul de proprietate al C.C. Mănăştur asupra imobilului înscris în C.F. Mănăştur, nr. top 87/a (M.M. Mănăştur) în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 18 din 26 ianuarie 1977 privind normele unitare de structură referitoare la organizarea şi funcţionarea C.C., iar în subsidiar, să se constate că a dobândit acest drept de proprietate, prin uzucapiune, în regim de carte funciară şi să se întabuleze dreptul astfel dobândit în C.F. Mănăştur.
În motivarea acţiunii s-a arătat că terenul în litigiu a trecut legal în proprietatea C.C. Mănăştur la data de 23 septembrie 1958 şi pe el s-a construit M.M. Mănăştur. Clădirea aflată pe acest teren, o casă modestă cu nr. 27/a, a fost demolată şi radiată din C.F. şi s-a înscris clădirea M.M. Mănăştur, proprietatea fostei C.E.Z. Făget. În baza Decretului nr. 18 din 26 ianuarie 1977, C.E.Z. Făget s-a desfiinţat şi a fost înfiinţată C.C. Mănăştur, unitate cu personalitate juridică, care, de la acea dată are imobilul în proprietate.
La data de 10 septembrie 2001 C.C. C. Mănăştur a formulat o completare de acţiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C. Făget, judeţul Timiş, în temeiul căreia imobilul înscris în C.F. Mănăştur, nr. top 87/a a fost restituit reclamanţilor C.A. şi A.C.
Prin întâmpinare, C.C. Făget, judeţul Timiş, a fost de acord cu anularea deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001 cu motivarea că Decizia a fost emisă din eroare, deoarece emitenta actului nu avea calitatea de proprietară a imobilului şi pe cale de consecinţă nu avea dreptul de a dispune restituirea lui către reclamanţi.
După conexarea celor două cauze, Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 34/P.I. din 22 ianuarie 2002, a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.A. şi A.C. împotriva pârâtei C.C. Mănăştur ca prematur introdusă. S-a admis acţiunea C.C. Mănăştur şi s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C. Făget.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanţii C.A. şi A.C. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 56 din 15 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 2224 din 27 mai 2003, a admis recursul declarat de reclamanţi, a modificat Decizia Curţii de Apel Timişoara, a admis apelul aceloraşi părţi şi a casat parţial sentinţa Tribunalului Timiş numai cu privire la acţiunea reclamanţilor C.A. şi A.C. în contradictoriu cu C.C. Mănăştur şi a trimis cauza, sub acest aspect, spre rejudecare la Tribunalul Timiş. S-a menţinut dispoziţia sentinţei referitoare la constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C. Făget.
Pentru a decide astfel, instanţa de casare a reţinut şi motivat că acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca prematură pentru considerentul că pârâta C.C. Mănăştur, deşi notificată, nu a răspuns potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. Or, la dosar, s-a depus adresa nr. 26 din 25 septembrie 2001 din care rezultă, fără echivoc, refuzul pârâtei de a retroceda imobilul, teren şi clădiri aferente, refuz motivat de existenţa unei pretinse calităţi de proprietar, situaţie în care considerentul prematurităţii cererii de chemare în judecată nu mai subzistă, fiind necesară soluţionarea pe fond a acţiunii având ca obiect restituirea în natură a imobilului.
În fond după casare, la data de 31 octombrie 2003, reclamanţii C.A. şi A.C. au formulat o precizare de acţiune, prin care au solicitat:
- Anularea dispoziţiei nemotivată a pârâtei C.C. C. Mănăştur, concretizată în adresa nr. 26 din 25 septembrie 2002;
- Restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1439 mp, precum şi a fostei case de locuit cu nr. 28, în prezent parţial existentă pe teren, fiind menţinute, după demolările efectuate de pârâtă, trei încăperi, amplasate în partea dreaptă a intrării în imobil;
- Măsuri reparatorii sub forma compensării în echivalent cu valoarea construcţiilor demolate, a construcţiilor ridicate de pârâtă, în prelungirea vechii case de locuit;
- În subsidiar, reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti, echivalente cu valoarea construcţiilor demolate şi a materialelor de construcţii, proprietatea reclamanţilor, folosite de pârâtă, despăgubiri a căror valoarea urmează a fi stabilite prin expertiză tehnică.
Prin sentinţa nr. 768 din 25 iunie 2004 Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii C.A. şi A.C. împotriva pârâtei C.C. Mănăştur, judeţul Timiş şi a constatat că imobilul înscris în C.F. Mănăştur a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului. S-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 983 mp teren liber, conform expertizei tehnice întocmită de inginer P.M., precum şi întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra suprafeţei de 983/1439 mp teren, în cotă de ½ fiecare reclamant.
S-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile demolate în valoare de 314.635.413 lei şi pentru terenul ocupat în valoare de 46.424.952 lei. S-a constat că reclamanţii au optat pentru acordarea de bunuri în compensare şi a fost obligată pârâta C.C. Mănăştur să emită în favoarea reclamanţilor o dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent constând în compensare cu alte bunuri pentru terenul ocupat şi construcţiile demolate, la valoarea stabilită prin hotărâre.
A fost respinsă în rest acţiunea şi a fost obligată pârâta la 27.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Prin încheierea din 20 septembrie 2004 Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamanţi şi constând că în hotărâre s-a strecurat o greşeală de calcul, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din conţinutul sentinţei civile nr. 768 din 25 iunie 2004, în sensul că în loc de 314.635.413 lei, valoarea construcţiilor demolate, se va trece 405.702.753 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut şi motivat, în esenţă, că potrivit C.F. Mănăştur imobilul întabulat era compus din teren în suprafaţă de 1439 mp şi o construcţie având numărul de înregistrare 28, imobil ce a fost proprietatea tabulară a autorului reclamanţilor, C.P. Construcţia a fost radiată din cartea funduară urmare a demolării, fiind înscrisă construcţia M.M., proprietatea pârâtei C.C. Mănăştur.
Probele administrate în cauză confirmă susţinerea reclamanţilor în sensul că imobilul proprietatea tabulară a autorului C.P. a fost vândut la licitaţie publică în contul unui impozit neachitat, numai că această vânzare s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv cu nerespectarea art. 4 din Decretul nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanţelor statului, care exceptau de la sechestrare şi vânzare casa de locuit deţinută efectiv de debitor şi de familia sa, aşa cum s-a întâmplat în speţă.
Potrivit constatărilor expertizei tehnice, din terenul de 1429 mp, suprafaţă de teren liberă şi care poate fi retrocedată reclamanţilor, fără a necesita constituirea de servituţi de trecere, este de 983 mp, iar construcţiile existente pe teren la data preluării au fost demolate, în prezent nefiind rămase părţi din vechile construcţii ori porţiuni din acestea înglobate în construcţiile noi. Pentru terenul ocupat de pârâtă şi pentru construcţiile pe care ea le-a demolat, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent şi au optat pentru acordarea de bunuri în compensare.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de reclamanţii C.A. şi A.C. şi de pârâta C.C. Mănăştur au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 789 din 1 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.C. Mănăştur, judeţul Timiş care a susţinut că instanţele au aplicat greşit legea deoarece statul a preluat imobilul în cauză şi apoi l-a scos la licitaţie, între recurentă şi stat intervenind un contract de vânzare-cumpărare, ca o consecinţă a adjudecării imobilului. Instanţele au dispus restituirea bunului fără a constata şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, recurenta fiind cumpărătoare de bună-credinţă, iar în situaţia în care acţiunea reclamanţilor nu ar fi respinsă, s-ar ajunge la o îmbogăţire fără just temei a Statului Român care a încasat preţul vânzării.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Întrucât o parte din terenul ce a fost proprietatea tabulară a autorului reclamanţilor este liber, astfel cum s-a constatat şi prin expertiza tehnică efectuată în cauză şi cum nemişcătorul a fost preluat în mod abuziv, aspect necontestat de recurentă, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea porţiunii de teren ce este liberă de construcţii, iar pentru restul de teren şi pentru edificatele demolate au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Cu referire la susţinerea conform căreia imobilul a fost dobândit de recurentă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare, neanulat, urmare a vânzării bunului la licitaţie publică, atare susţinere contrazice afirmaţiile din acţiunea aceleaşi părţi de la data de 4 iulie 2001, unde a menţionat că bunul a fost dobândit în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 18 din 26 ianuarie 1977, deci cu titlu gratuit, iar nu oneros, ori, în subsidiar, prin uzucapiune în regim de carte funduară.
De altfel, susţinerile pârâtei, constituite într-un unic motiv de casare, au fost promovate sub formă de critici direct în recurs, omisso medio, fără a fi supuse analizei şi instanţei de apel, unde, singurele nemulţumiri ale pârâtei faţă de sentinţa tribunalului au vizat doar cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent ori forma acestora, oferite reclamanţilor.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.C. comuna Mănăştur, judeţul Timiş împotriva deciziei nr. 789 din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 349,7 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi C.A. şi A.C.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5601/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
