ICCJ. Decizia nr. 586/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 586
Dosar nr. 12238/2005
Dosar nr. 28700/1/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 7843 din 2 august 2005, revizuentul N.C. a cerut revizuirea deciziei civile nr. 755 R din 29 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 3502/C/2005) susţinând că este potrivnică deciziei civile nr. 1006 R din 6 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 4836/C/2003, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 2098 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara şi-a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de N.C. în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin Decizia nr. 755/R din 29 iunie 2005 Tribunalul Timiş a respins recursul creditorului N.C. împotriva sentinţei civile nr. 1057 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Timişoara prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de debitoarea M.M. împotriva creditorului N.C. şi s-a dispus anularea executării silite în dosarul execuţional nr. 65/EX/2004 aflat pe rolul executorului judecătoresc M.D. cu motivarea că a intervenit prescripţia executării, titlul executoriu fiind sentinţa civilă nr. 14235/1998 a Judecătoriei Timişoara.
A mai reţinut instanţa că prin Decizia civilă nr. 1006 din 6 noiembrie 2003 Tribunalul Timiş a respins recursul împotriva sentinţei civile nr. 501 din 22 ianuarie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara prin care s-a respins contestaţia la executare formulată de M.M. vizând anularea formelor de executare începute în dosarul execuţional nr. 243/2001 înregistrat la executorul judecătoresc M.D. cu motivarea că în speţă nu a operat efectul prescripţiei extinctive a executării silite , fiind paralizat de instituţia suspendării prescripţiei care a început la 2 februarie 2002.
Având în vedere că prin deciziile ce fac obiect al revizuirii nu s-a evocat fondul şi în raport cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) şi art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Timişoara a constatat că instanţa Tribunalului Timiş este competentă să soluţioneze cererea de revizuire întrucât aceasta vizează de fapt hotărârile pronunţate de Judecătoria Timişoara, devenite irevocabile prin deciziile atacate cu revizuirea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul N.C., susţinând că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii întrucât instanţa competentă să judece cererea de revizuire este Curtea de Apel Timişoara întrucât sentinţele de fond au devenit irevocabile prin două decizii ale Tribunalului Timiş care evocă fondul.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, aceste dispoziţii aplicându-se şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
În categoria hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs prin care se evocă fondul cauzei intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare. Prin urmare nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
În speţă, revizuentul N.C. a cerut revizuirea deciziei civile nr. 755 R din 29 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş susţinând că este potrivnică deciziei civile nr. 1006 R din 6 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Or, aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prin Decizia civilă nr. 755 R din 29 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins recursul creditorului N.C. împotriva sentinţei civile nr. 1057 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Timişoara, prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de debitoarea M.M. împotriva creditorului N.C.
Este justă constatarea instanţei Curţii de Apel Timişoara că, de fapt, cererea de revizuire vizează sentinţa nr. 1057 din 27 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timişoara (irevocabilă prin Decizia nr. 755 R din 29 iunie 2005 a Tribunalului Timiş) ca fiind contradictorie cu sentinţa civilă nr. 501 din 22 ianuarie 2003 a Judecătoriei Timişoara (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1006 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Timiş) întrucât ambele hotărâri sunt pronunţate în soluţionarea unor contestaţii la executarea pornită în temeiul aceluiaşi titlu executor, sentinţa civilă nr. 14235 din 20 septembrie 1998 a Judecătoria Timişoara, într-una reţinându-se că operează efectul prescripţiei executării silite iar în alta nu.
Având în vedere considerentele menţionate se constată că instanţa Curţii de Apel Timişoara a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cu care, în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, stabilind în mod legal că instanţa competentă să judece cererea de revizuire este Tribunalul Timiş, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuentul N.C. împotriva deciziei nr. 2098 din 14 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5863/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 582/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
