ICCJ. Decizia nr. 5883/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 20 noiembrie 2003 reclamanta a înregistrat cererea de întoarcerea executării sentinței civile nr. 5028 din 4 iunie 2002, desființată prin decizia civilă nr. 964 din 8 septembrie 2003, astfel încât contractul său de închiriere a rămas în ființă.
Temeiul de drept invocat îl constituie art. 4041- 4042 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 7711 din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 1 București cererea a fost admisă și reclamanta reintegrată, cu motivarea că schimbul obligă termenul de locuință, autorizat prin sentința civilă nr. 5028/2002, a fost respins irevocabil.
Curtea de apel București, prin decizia civilă nr. 781 din 20 aprilie 2004 a respins apelul pârâtei ca nefondat, întrucât executorul judecătoresc a pus în executare sentința, ulterior desființată în recurs.
Contra deciziei a declarat recurs pârâta, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că:
- situația anterioară a sentinței puse în executare numai este aceeași, reclamanta dobândind la 8 aprilie 2003 un apartament,
- nu a avut loc o executare silită, cât timp reclamanta a părăsit locuința, iar titlul său locativ a încetat.
2. Recursul este fondat.
Reclamanta a fost titulara contractului de închiriere pentru locuința situată în imobilul retrocedat pârâtei.
Aceasta a cerut evacuarea reclamantei pentru lipsa de titlu și, în subsidiar, pentru schimb obligatoriu oferindu-i contractul de închiriere privind un apartament de 2 camere, astfel că prin sentința civilă nr. 5028 din 4 iunie 2002 s-a autorizat schimbul forțat.
Din procesul verbal din 30 iunie 2003 executorul judecătoresc a constatat că reclamanta I.N. a părăsit locuința în litigiu, astfel aceasta a fost predată pârâtei recurente.
Ulterior, în recurs, sentința civilă nr. 5028 4 iunie 2002 a fost modificată, iar cererea de schimb obligatoriu respinsă, în baza art. 1201 C. civ., deși se reține că recurenta S.I. a oferit intimatei reclamate un apartament de 2 camere în București (cu contract de închiriere).
Imobilul proprietatea recurentei i-a fost retrocedat în 1995 prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind preluat fără titlu valabil de stat și închiriat lui I.C., soțul reclamantei și fiicei lor I.P. în anul 1975 (titularul a decedat în anul 1997); I.P. a fost evacuată anterior întrucât avea alte locuințe în București, iar reclamanta a beneficiat de protecția din O.U.G. nr. 40/1999.
în recurs, pârâta a depus adresa nr. 14749 din 20 iunie 2005, a Societății Impozite și Taxe locale București în care se atestă că reclamanta a dobândit la 8 aprilie 2003, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 487, un apartament situat în București, unde și-a fixat domiciliul.
într-o atare situație reclamanta nu se mai poate bucura de protecția dată prin O.U.G. nr. 40/1999, fiind incidente dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, cererea de întoarcerea executării fiind nefondată.
Pe de altă parte, instanța de apel deși reține că reclamanta a părăsit locuința, dispune reintegrarea acesteia, adică întoarcerea executării, ceea ce este eronat, cât timp, în speță, nu a avut loc o executare silită, nefiind întrunite cerințele din art. 40414042 C. proc. civ
în consecință, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5894/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5890/2005. Civil → |
|---|
