ICCJ. Decizia nr. 5888/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 1 aprilie 2003, reclamanții O.M., O.T. și P.E. au chemat în judecată pe I.H., I.D., I.O. și B.H., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 42.750.000 lei, reprezentând contravaloarea recoltei culese în mod abuziv, în septembrie 2002, de pe terenul proprietatea reclamanților.
Soluționând cauza în primă instanță Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 2817 din 15 septembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului B.N., pe care l-a obligat să le achite acestora suma de 42.750.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 4725 kg fructe, culese de pe terenul situat în punctul "Grind".
A respins acțiunea formulată împotriva pârâților I.H., I.D., I.O.
Hotărârea primei instanțe, s-a dat cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
Apelul declarat de pârâtul B.N. a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 165 din 27 ianuarie 2004 a schimbat în parte sentința și a redus cuantumul pretențiilor la suma de 30.100.000 lei, conform expertizei B.F., efectuată în cauză.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanții O.M., O.T. și P.E.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții O.M., O.T. și P.E. cât și pârâtul B.N., invocându-se aspecte ce țin de interpretarea greșită a probelor administrate cât și a actelor deduse judecății, critici ce se încadrează temeiului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 2821C. proc. civ, înaintea modificării sale prin dispozițiile art. I pct. 4 din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligație de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil ,în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii....etc.
Textul a fost introdus prin O.U.G. nr. 138/2000 și era în vigoare la data pronunțării hotărârii primei instanțe, respectiv la 15 septembrie 2003.
Ca atare, cum obiectul litigiului l-a constituit obligația de plată a unei sume de bani în valoare de sub 200 milioane lei, hotărârea pronunțată de prima instanță, nu era supusă apelului.
Tot astfel, prin dispozițiile art. I pct. 5 din Legea nr. 195 din 25 mai 2004 "pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă" s-a statuat că, în situațiile în care încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză.
în consecință, în mod greșit hotărârea primei instanțe s-a dat cu drept de apel iar curtea de apel a soluționat această cale de atac, deși la data sesizării sale, textul indicat mai sus, intrase de mult în vigoare.
în considerarea celor ce preced recursurile au fost admise iar cauza a fost trimisă spre soluționare, instanței competente.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5889/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5864/2005. Civil → |
|---|
