ICCJ. Decizia nr. 5885/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5885
Dosar nr. 10397/200.
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2060/2001, reclamantele R.M. şi B.A.M.E. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi RA A.P.P.S., solicitând să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 729,60 mp, situat în Bucureşti.
În motivarea cererii se arată că V.R.(tatăl M.R.) a dobândit terenul respectiv în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20254/1937, iar prin actul de vânzare-cumpărare nr. 11633 din 30 martie 1940, V.R. i-a vândut G.C. cota indiviză de ½ din terenul respectiv, aceasta fiind mătuşa reclamantei B.A.E.M.
În motivare se mai arată că terenul a fost preluat de stat fără titlu.
La termenul din 19 decembrie 2002 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu I.R.E.P., solicitând obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate imobilul în litigiu, alături de cele două reclamante, motivat de faptul că G.C. este mătuşa ei şi a lui B.A.E.M.
S-a mai precizat că a fost notificată R.A.A.P.P.S., dar neprimind nici un răspuns, s-a introdus acţiunea de faţă.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 3 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu ca inadmisibile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele R.M. E. şi B.A.M.E. şi intervenienta I.R.E.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 190 din 11 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul, menţinând, astfel, soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii reclamantele şi intervenienta au declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ele au susţinut, în esenţă, că, prin respingerea acţiunii şi a cererii de intervenţie ca inadmisibile, s-a ajuns la îngrădirea liberului acces la justiţie, lajustiţie, la încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele argumente.
Acţiunea în revendicare imobiliară, promovată de reclamante a fost introdusă la Tribunalul Bucureşti la data de 14 martie 2001, după intrarea în vigoarea a Legii nr. 10/2001.
Aşa cum corect au reţinut instanţele, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii lor dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Legea nr. 10/2001 reprezintă un act normativ special, ce reglementează toate situaţiile referitoare la imobilele preluate abuziv de stat şi implică o procedură specială pentru obţinerea în natură a imobilelor ce cad sub incidenţa sa.
După cum a reţinut şi instanţa de fond, cererea reclamantelor prin care solicită direct instanţei obligarea unităţii deţinătoare la restituirea imobilului, fără a aştepta răspunsul regiei la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă, deoarece, în procedura prevăzută de această lege, tribunalul soluţionează contestaţiile exercitate de persoana îndreptăţită împotriva deciziei emise de persoana juridică deţinătoare.
Acest lucru înseamnă că o cerere în revendicare introdusă contra persoanei notificate, fără a se face dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile, este inadmisibilă, neputându-se suplini procedura administrativă de restituire în natură sau prin echivalent.
Având în vedere aceste considerente, prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă, nu se poate susţine că se limitează accesul la justiţie al fostului proprietar; intenţia legiuitorului, prin prevederile Legii nr. 10/2001, este aceea de a rezolva în mod unitar unele probleme speciale, apărute cu referire la bunuri preluate de stat în perioada 1946-1989.
Faţă de cele exprimate mai sus, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele R.M., B.A.M.E. şi I.R.E.P. împotriva deciziei nr. 190 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5882/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 58/2005. Civil → |
|---|
