ICCJ. Decizia nr. 58/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 58
Dosar nr. 10187/200.
Şedinţa publică din 12 ianuarie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 2125 din 25 martie 2003, G.D. fostă salariată la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara a chemat în judecată această instituţie precum şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cerând ca pârâţii să fie obligaţi să îi restituie sumele de bani reţinute nejustificat din veniturile sale salariale în perioada ianuarie 2000- 31 octombrie 2001, cu titlu de contribuţie lunară la fondul asigurărilor de sănătate.
Reclamanta a susţinut în esenţă ca pe durata angajării sale în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Hunedoara a beneficiat de asistenţă medicală şi medicamente gratuite conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, fără plata contribuţiei de asigurări de sănătate neprevăzută de dispoziţiile legii.
Prin întâmpinările formulate în condiţiile procedurale aplicabile, invocând dispoziţiile Legii nr. 145/1997, pârâtele au solicitat respingerea acţiunii .
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara a invocat totodată lipsa calităţii sale procesuale pasive, arătând că banii reţinuţi în contul asigurărilor sociale de sănătate au fost viraţi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., iar aceasta din urmă pârâta învederând la rândul său remiterea sumelor a chemat în garanţie C.N.A.S.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa nr. 521 din 26 iunie 2003, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi să restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile salariale lunare în perioada 1 martie 2000-31 octombrie 2001, actualizate prin aplicarea coeficientului de inflaţie până la executarea efectivă a hotărârii.
Totodată a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie.
Hotărârea primei instanţe a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, prin Decizia nr. 2168 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Instanţele au reţinut în esenţă că potrivit actelor normative cu caracter special care deroga de la dispoziţiile normative cu caracter general din Legea nr. 145/1997, anume art. 9 alin. (1) lit. b) din Statutul Cadrelor Militare aprobat prin Legea nr. 80/1995, ale art. 28 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 3 din HG nr. 270/1999 acordarea asistenţei medicale gratuite pentru cadrele militare nu este condiţionată de plata unor contribuţii la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Invocând interpretarea greşită şi încălcarea esenţială a legii aplicabile cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului dintre părţi, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta curte de Casaţie şi Justiţie a declarat la 14 septembrie 2004 recursul în anulare de faţă, solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauza şi în fond respingerea acţiunii.
Prin recursul în anulare s-a arătat ca instanţele au nesocotit dispoziţiile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care prevăd obligativitatea generală a plăţii, precum şi normele restrictive explicite referitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, precum şi la cele asigurate prin efectul legii printre care nu se regăseşte reclamanta în calitate de angajat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
S-au invocat totodată dispoziţiile HG nr. 270 din 8 aprilie 1999 prin care s-au stabilit condiţiile asigurării asistenţei medicale pentru cadrele limitare în activitate.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi al subsolidarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Lege, toate persoanele care sunt supuse asigurării, respective cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii cu reşedinţa în România, sunt obligate să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate în cuantumul stabilit prin art. 52 la 7% din venitul brut.
De la normele legale cu aplicabilitate generală mai sunt menţionate, au fost explicit şi limitativ exceptate, prin art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 persoanele care beneficiază de asigurări sociale de sănătate fără plata contribuţiei şi cele scutite temporar de plata contribuţiei la constituirea fondului de asigurări.
Cadrele militare salariate nu se regăsesc printre cei exceptaţi total sau scutiţi temporar de la plata contribuţiei.
Dimpotrivă, obligaţia la plata contribuţiei lunare la fondul asigurărilor sociale de sănătate a fost consacrată după intrarea în vigoare a Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, prin HG nr. 270/1999, în care se stabileşte expre, că militarii în activitate au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente în condiţiile Legii nr. 145/1997.
Aşa fiind scutirea reclamantei de plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate în virtutea calităţii de cadru militar nu are temei legal, acţiunea pentru restituirea sumelor reţinute cu acest titlu fiind nefondată.
Ca urmare, recursul în anulare se va admite, cu consecinţa casării deciziei instanţei de recurs, parţial şi a sentinţei primei instanţe şi respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.2 168 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia şi în parte sentinţa nr. 521 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi respinge, ca nefondată, acţiunea reclamantului D.G.
Menţine sentinţa cu privire la soluţia dată, cererii de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8238/2005. Civil. încheiere de declinare... | ICCJ. Decizia nr. 8228/2005. Civil → |
|---|
