ICCJ. Decizia nr. 5919/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5919
Dosar nr. 11136/200.
Şedinţa publică din 5 iulie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 29 din 14 ianuarie 2004, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B.C., ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.P.A.P.S. Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare în temeiul art. 480 C. civ., invocată de Statul Român şi ONT Carpaţi SA Bucureşti, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că după data de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare Legea specială nr. 10/2001, acţiunea în revendicare pe calea dreptului comun, în temeiul art. 480-481 C. civ. nu mai este admisibilă, şi că o acţiune fondată pe dispoziţiile legii noi, este condiţionată de parcurgerea procedurii administrative prealabile sesizării instanţei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 1073 din 7 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei, prin mandatar N.V., împotriva sentinţei civile nr. 29/2004 a Tribunalului Prahova cu motivarea că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1073 din 7 aprilie 2004, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi apreciind că Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta solicită a se constata că „nu există nici o prevedere în legea specială care să statueze în mod expres asupra inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 480 şi urm. C. civ., în ceea ce priveşte imobilele la care se referă Legea nr. 10/2001".
De altfel, art. 47 din Legea nr. 10/2001, consacră regula potrivit căreia, persoana îndreptăţită la restituirea bunurilor imobile, are alegerea între diferitele căi de valorificare a drepturilor sale, respectiv, acţiunea de drept comun sau procedura administrativă.
De aceea, consideră că opţiunea sa de a formula acţiune în revendicare pe calea dreptului comun este îngăduită de lege.
SC ONT Carpaţi SA Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece atât instanţa de fond cât şi cea de apel au apreciat şi aplicat cu maximă obiectivitate şi în mod unitar, aşa cum s-a statuat în teorie şi practică judiciară, ca în speţa dedusă judecăţii, reclamanta şi-a precizat de nenumărate ori temeiul de drept al acţiunii ca fiind art. 480 C. civ. şi în aceste condiţii acţiunea în revendicare introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma:
Reclamanta B.C. a depus acţiunea civilă în revendicarea imobilului situat în oraşul Sinaia judeţul Prahova, la data de 26 septembrie 2002.
La mai multe termene, a precizat temeiul juridic al acţiunii promovate ca fiind art. 480 şi urm. C. civ., situaţie repetată şi în motivele de recurs.
La data de 14 februarie 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, care are o aplicare generală în materia reparării daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor mobile.
Odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, pentru toate imobilele care intră sub incidenţa ei, persoanele îndreptăţite pot obţine măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în natură, numai în condiţiile legii speciale, şi anume cu respectarea procedurii prealabile administrative înainte de sesizarea instanţei.
În cauză, în mod corect instanţele au reţinut că art. 47 din Legea nr. 10/2001, prevede că persoana îndreptăţită la restituire are dreptul la opţiune între procedura judiciară în curs şi procedura reglementată de legea nouă, numai dacă acţiunea în revendicare s-a formulat anterior datei la care Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare, respectiv anterior datei de 14 februarie 2001.
Accesul liber la justiţie nu a fost încălcat deoarece, reclamanta în cazul în care este nemulţumită de răspunsul dat notificării sale, are dreptul de a ataca în justiţie dispoziţia emisă de unitatea deţinătoare. Ea are obligaţia să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de legea specială, în art. 21 şi urm., obligaţie impusă şi de art. 109 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000.
Faţă de dispoziţiile legale analizate, de literatura juridică de specialitate şi practica judiciară în materie, Decizia civilă atacată se constată a fi temeinică şi legală, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei civile nr. 1073 din 10 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8275/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8264/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
