ICCJ. Decizia nr. 8264/2005. Civil. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8264
Dosar nr. 6599/2005
Şedinţa de la 20 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 2 iunie 2003, reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Sibiu prin Primar, SC U. SA, M.M. şi M.T., solicitând:
- anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F. 12067 nr. top. 1551/1/1/XI, 1561/1/1/XI, încheiat între SC U. SA şi pârâţii persoane fizice;
- repunerea părţilor în situaţia anterioară şi rectificarea în C.F., în sensul radierii menţiunii referitoare la acest contract.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 112-114 C. proc. civ., art. 6 din OUG nr. 184/2002, art. 8 şi art. 46 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:
- imobilul în discuţie constituie proprietatea Consistoriului Regnicolar Evanghelic C.A. din Sibiu şi a fost preluat abuziv de către stat;
- până la adoptarea Legii nr. 50/2002 de aprobare a OUG nr. 94/2000 şi nr. 184/2002, pârâţii Municipiul Sibiu şi SC U. SA au înstrăinat apartamentul către pârâţii persoane fizice, nelegal şi cu rea credinţă, deşi au fost notificaţi în repetate rânduri să nu procedeze în acest mod.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 840 din 1 septembrie 2003, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sibiu pe considerentul că raportul juridic dedus judecăţii este de natură civilă, iar valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 1 miliard lei.
La 10 octombrie 2003, reclamantul şi-a precizat acţiunea, susţinând că solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6256/2002, încheiat între SC U. SA şi soţii M.M. şi T., cu motivarea că a revendicat de mai multe ori imobilul, iar Legea nr. 85/1992, invocată în acel contract, era inoperantă.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 8071 din 15 decembrie 2003, a respins excepţiile referitoare la prescripţia dreptului la acţiune şi lipsa calităţii procesuale active, a admis acţiunea precizată, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare.
S-a reţinut că:
- acţiunea a fost introdusă la 2 iunie 2003, cu respectarea termenului special de prescripţie prevăzut de art. VI alin. (4) din OUG nr. 184/2002;
- potrivit Decretului-lege nr. 177/1948 şi Decretului nr. 627/1949, Biserica Evanghelică Regnicolară din România este acelaşi cult religios ca şi Biserica Evanghelică din România, reclamantul fiind forul său tutelar, în calitate de continuator al Consistoriului Evanghelic Regnicolar;
- imobilul în discuţie, proprietatea Bisericii Regnicolare Evanghelice din România, a fost preluat de Statul Român în baza adresei nr. 1220 din 3 noiembrie 1945 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Comisariatul pentru administrarea şi lichidarea bunurilor Grupului Etnic German;
- ulterior preluării, în anul 1981, acelaşi imobil a fost închiriat pârâţilor M.M. şi M.T., care l-au cumpărat în anul 2002, de la SC U. Sibiu, contrar dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Pârâţii M.M. şi M.T. şi SC U. SA Sibiu au declarat apel, iar Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 82 din 25 ianuarie 2005, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, cu motivarea că, în raport de valoarea obiectului litigiului (sub un miliard lei), sentinţa este supusă doar recursului, care, potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., trebuie soluţionat de instanţa imediat superioară judecătoriei.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin Decizia nr. 179 din 14 aprilie 2005, şi-a declinat competenţa în favoarea Curtea de Apel Sibiu şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, pe considerentul că în speţă nu sunt operante dispoziţiile Legii nr. 195/2004, adoptată ulterior pronunţării sentinţei atacate şi supusă aşadar apelului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, reţine că.
- apelul în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei a fost suprimat prin Legea nr. 195/2004, care a intrat în vigoare la 26 mai 2004, deci ulterior pronunţării hotărârii atacate;
- drept consecinţă, sentinţa Judecătoriei Sibiu este supusă şi apelului, iar nu doar recursului, cum greşit a considerat Curtea de Apel Sibiu;
- urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, în prezent competenţa soluţionării acestei căi de atac revine însă Tribunalului Sibiu.
Aşa fiind, conform art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, se va stabili competenţa soluţionării apelului declarat de pârâţii M.M., M.T. şi SC U. SA în favoarea instanţei mai sus menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa soluţionării apelului declarat de Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România împotriva sentinţei civile nr. 8071 din 15 decembrie 2003, a Judecătoriei Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5919/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8260/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
