ICCJ. Decizia nr. 605/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, sub nr. 68/2003, reclamanta C.F.V. prin mandatar S.V.M., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași, să se constate că O.G. a fost proprietarul imobilului situat în Iași, că reclamanta este unica moștenitoare a acestuia și să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 1350 mp teren.
Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iași, situație rezultată din sentința civilă nr. 353 din 26 mai 2003.
Judecătoria Iași soluționează cauza prin sentința civilă nr. 12611 din 12 noiembrie 2003, respinge acțiunea și ia act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1.350 mp.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a avut în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ., care prevăd că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar, respectiv această cale nu este deschisă, dacă partea are posibilitatea de a cere realizarea dreptului.
în speța de față, s-a constatat că reclamanta are deschisă calea acțiunii în realizare, prin parcurgerea procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iași, cu decizia civilă nr. 527 din 23 aprilie 2004, respinge apelul ca nefondat apreciind că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii.
Aceeași reclamantă, prin mandatar a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 527 din 23 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului, se precizează că acțiunea în constatare a fost promovată, datorită faptului că începând procedura instituită de Legea nr. 10/2001, i s-au solicitat acte doveditoare ale dreptului de proprietate și calității de moștenitor pe care nu le-a produs, pentru că deși a făcut numeroase demersuri, nu a putut să le obțină. în schimb, subliniază că deține autorizații de construcție, notificări, etc. care ar putea dovedi calitatea de proprietar al autorului său.
Recurenta pretinde că în mod greșit instanța i-a respins cel de al doilea capăt de cerere, prin care solicită să se constate că este unica moștenitoare a defunctului O.G., deoarece în fața instanței de apel au fost depuse acte doveditoare.
în finalul cererii de recurs, se arată că se impune admiterea recursului, desființarea hotărârilor criticate și pe fond, admiterea acțiunii și recunoașterea dreptului de proprietate a defunctului său autor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 111 C. proc. civ.: "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Apariția Legii nr. 10/2001 a deschis reclamantei posibilitatea de realizare a dreptului său, respectiv de a obține măsuri reparatorii, în natură sau în echivalent pentru imobilul preluat de stat, astfel încât, raportat la caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, instanțele au pronunțat hotărâri temeinice și legale.
Recurenta va prezenta actele de care dispune organelor competente a analiza notificarea și în raport de acestea, se va stabili măsura reparatorie ce i se cuvine.
în mod just, instanța de apel a respins ca lipsit de interes, capătul de cerere prin care se solicită să se constate că reclamanta este unică moștenitoare a defunctului O.G., din moment ce aceasta a depus la dosar certificatul de moștenitor de calitate nr. 153 din 20 decembrie 2002 emis de Biroul Notarial Public S.F. Iași (dosar nr. 174/175/2002) care atestă că este unică moștenitoare, act ce nu este contestat.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 608/2005. Civil → |
|---|
