ICCJ. Decizia nr. 61/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sesizarea întocmită de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București sub nr. 84887 din 15 august 2001 și înregistrată sub nr. 875/A din 20 august 2001 cu care a investit, în temeiul art. 9 din Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, Comisia din cadrul Curții de Apel Timișoara, s-a solicitat cercetarea legalității dobândirii bunurilor și valorilor pe care le deține plutonier major N.D., încadrat ca subofițer la I.J.P.F. - Arad - S.P.F. Pecica - P.P.T. Turnu în perioada ianuarie 1990-2001.
Din procesul-verbal întocmit de comisia internă a U.M. 0722 Arad la 31 iulie 2001, în baza Ordinului M.I. nr. 93/2001, rezultă că sesizarea privește modalitatea de dobândire a unei case familiale în Arad, compusă din parter și mansardă cu suprafața construită de 110 mp.
Prin adresa nr. 252156 din 12 august 2001, I.J.P.F. Arad solicită I.G.P.F. București sesizarea Comisiei de pe lângă curtea de apel competentă, în vederea declanșării procedurii de verificare, apreciind că există o disproporție vădită între bunurile și valorile deținute de cercetat și sursele legale de venituri.
S-a dispus extinderea cercetării asupra modului de dobândire a averii de către soția cercetatului, N.C.
în legătură cu patrimoniul personal, cercetații au declarat că pe lângă casa familială din Arad, compusă din parter și mansardă, construcție începută în anul 1997, când a fost achiziționat și terenul de 720 mp pe care se afla fundația pentru casă, construcție definitivată în noiembrie 2000, cercetații mai dețin un apartament cu 3 camere situat în Arad, primit cadou de soție în anul 1986 cu ocazia căsătoriei, de la părinții acesteia, precum și un autoturism marca AUDI fabricat în 1987.
Prin Ordonanța nr. 16 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, comisia instituită pe baza Legii nr. 115/1996 în dosarul nr. 12/2001 s-a dispus conform art. 14 lit. b) din legea menționată, clasarea cauzei privind pe cercetatul N.D., constatându-se că proveniența bunurilor acestuia este justificată.
în motivarea ordonanței, Comisia a stabilit pe baza înscrisurilor depuse, declarațiilor cercetaților, că pentru imobilul menționat, au fost conjugate eforturile financiare, materiale și fizice ale familiilor cercetaților, precum și ale unor unchi ai cercetatului.
Referitor la proveniența sumelor necesare pentru construirea imobilului supus cercetării compus din 4 camere și dependințe, cercetatul a dovedit că aceasta este licită, justificând cu acte notariale, declarații autentificate și diverse alte documente anexate la dosar, primirea în anul 1986 ca daruri de nuntă a sumei de 300.000 lei (echivalentul în 1990 a 15.000 mărci germane), precum și a unui autoturism Dacia 1310 vândut ulterior cu suma de 3800 mărci germane.
în acest sens, mai rezultă donația de 19.000 mărci germane, efectuată de mama cercetatului în anul 1994, ca urmare a vânzării unor terenuri și a unei moșteniri, precum și ajutorul substanțial primit de cercetați în anul 1997 de la părinții lor pentru construcția imobilului în discuție, respectiv suma de 14.000 mărci germane la părinții cercetatului și suma de 10.000 mărci germane la părinții soției cercetatului, precum și mobilierul din trei camere, gresia, parchetul și aparatele casnice.
De asemenea, soția cercetatului a dovedit cu contractul autentic nr. 2832 din 5 noiembrie 1993 că a donat surorii sale A.G.(căsătorită H.) partea sa din averea părinților, semnând actele notariale de renunțare și primind de la părinții săi, suma de 25.000 mărci germane, pentru echilibrarea părții din avere care i-ar fi revenit după decesul părinților.
Cercetatul a mai dovedit obținerea în mod legal și gratuit a materialului lemnos folosit la construirea imobilului supus cercetării, ca urmare a donării de către unchii săi N.I.P. și N.N. din comuna Horea, județul Alba, în cursul anului 1996 a cantității de 6,5 mc material lemnos de esență rășinoasă, pentru construcții, aceștia fiind posesorii unor titluri de proprietate teren-pădure.
Cercetații au dovedit obținerea unor venituri importante pe perioada 1992-2001 din cultivarea celor 10 ha teren agricol pe care îl dețin socrii, precum și din creșterea sistematică a porcinelor și valorificarea acestora, beneficiul obținut fiind de aproximativ 28.000 mărci germane.
S-a constatat că toate bunurile dobândite de cercetați în perioada supusă cercetării, au un corespondent real și legal în toate veniturile pe care le-a prezentat și justificat.
Din centralizarea veniturilor obținute de cercetat și familia sa, în mod licit, în perioada supusă cercetării, raportat la valoarea cheltuielilor efectuate în această perioadă, rezultă că nu există o disproporție vădită între averea declarată de cercetat și bunurile efective, dobândite în perioada supusă cercetării, în mod licit.
împotriva acestei ordonanțe a declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, circumscris motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Astfel, se critică soluția de clasare, ca nelegală întrucât cercetarea a avut loc fără citarea Ministerului Finanțelor Publice, care nu a fost introdus în cauză, deși art. 19 și art. 20 din Legea nr. 115/1996 îi atribuie calitatea de "parte interesată".
Se mai critică Ordonanța de clasare, prin aceea că nu s-au respectat prevederile art. 12 din aceeași lege, astfel că, soluția se întemeiază pe o apreciere eronată a probelor din dosar, iar pe de altă parte, nu au fost administrate toate dovezile care puteau duce la dezlegarea corectă a pricinii, în sensul că nu a stabilit cu exactitate valoarea reală a bunurilor raportat la o perioadă de cercetare determinată, făcându-se o apreciere greșită a situației rezultată din actele depuse de cel în cauză.
Nu s-a solicitat de către Comisia de cercetare, autorizația de construcție și documentația tehnică necesară pentru stabilirea întregii suprafețe construite, având costul de 600.000.000 lei fără a exista dovezi concludente în acest sens, fiind utilă efectuarea unei expertize, precum și audierea persoanelor care au susținut prin declarații extrajudiciare că ar fi contribuit material la construirea imobilului din Arad, ca un ajutor dat cercetatului și familiei sale.
Nu au existat dovezi, că sumele incluse de comisie în categoria donațiilor, 19.000 mărci germane dată de mama cercetatului în 1994, 14.000 mărci germane în anul 1997 primită de la părinții lor și suma de 10.000 mărci germane de la părinții soției cercetatului, au fost efectuate și predate și folosite de către cercetați.
O altă sumă de 25.000 mărci germane primită de soția cercetatului în schimbul renunțării în favoarea surorii sale la partea sa din averea parentală, a fost trecută cu multă ușurință de Comisie și face trimitere la actul autentic nr. 2832 din 15 februarie 1993. în realitate, în patrimoniul numitei N.C. nu a intrat nici o sumă în lei sau valută, ci aceasta a înstrăinat cu titlu gratuit cota indiviză din imobilul arătat mai sus.
Instanța nu avea temei probator să rețină că suma de 25.000 mărci germane a intrat în patrimoniul cercetaților cu titlu gratuit fiind folosită la construirea imobilului.
La motivele de recurs, cercetatul N.D. a depus întâmpinare, considerată concluzii scrise prin care a cerut respingerea recursului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, menținând ca legală Ordonanța nr. 16 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a averilor în baza Legii nr. 115/1996.
Mai arată cercetatul că a depus la dosar înscrisuri, facturi, declarații, documentație, contracte de vânzare-cumpărare autentice și de donație, acte de venituri substanțiale ale soților, ajutoare materiale privind materialul lemnos primit gratuit pentru construcția imobilului, precum și faptul că în perioada cercetată nu s-au făcut cheltuieli de lux, timpul liber fiind folosit la munca câmpului și la munca necalificată în construcția casei.
Recursul este fondat.
Verificând ordonanța pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a averilor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, constituită în baza Legii nr. 115/1996 sub aspectul prevederilor legale în materia arătată, Curtea apreciază că motivele de recurs sunt pertinente în raport cu necitarea la comisie a Ministerului Finanțelor Publice, care nu a fost introdus în cauză conform prevederilor art. 19 și art. 20 din Legea nr. 115/1996, având calitatea de parte interesată, precum și cu materialul probator care prezintă carențe sub aspectul lămuririi întregii ecuații venituri - cheltuieli în întreaga perioadă supusă controlului.
în acest sens, este de precizat că printr-o apreciere generică, comisia nu a stabilit valoarea reală a bunurilor dobândite de cercetați și nu s-a stabilit valoarea costului construcției.
Lipsa unei expertize contabile de specialitate, care să stabilească balanța reală dintre venituri și cheltuieli a determinat o analiză sumară a instanței.
Prin încuviințarea unei expertize, probă utilă, pertinentă și concludentă, instanța ar fi putut realiza adevăratul cost al construcției, evaluarea materialelor de construcții și a manoperei încorporată în edificarea acestei case, stabilirea valorii actuale de circulație a acesteia, precum și defalcarea pe fiecare an din întreaga perioadă a veniturilor obținute per total din care să fie deduse toate celelalte cheltuieli obținute din salarii, din vânzarea bunurilor, din contribuția părinților și în parte, din facilitățile de care au beneficiat cercetații.
Instanța nu a cercetat sub aspect probator audierea persoanelor care au contribuit material, sumele și măsurile de ordinul zecilor de mii, donații de la părinții cercetaților, precum și verificarea posibilităților materiale ale acestora, pentru care nu a ordonat producerea de dovezi în acest sens.
Astfel, recursul a fost admis, a fost casată Ordonanța nr. 16 din 16 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara și în consecință a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va dispune introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, precum și citarea acestuia, concluzie desprinsă din dispozițiile art. 19 din Legea nr. 115/1996, va analiza în ce măsură sunt concludente dovezile de venituri ale soției cercetatului N.C. asupra căreia s-a dispus extinderea cercetării, dar pe care Comisia nu a citat-o, aceasta dând o simplă declarație, venituri raportate la contribuția edificării imobilului, va evidenția pe baza unei expertize tehnico-contabile cu stabilirea unor obiective care să dovedească balanța de venituri - cheltuieli pe fiecare an defalcat, cu analiza tuturor veniturilor obținute din salarii și alte venituri de orice tip la nivelul tuturor cheltuielilor realizate de familia cercetatului, stabilind în mod real cuantumul tuturor cheltuielilor.
Se vor analiza toate celelalte susțineri din recurs sub formă de apărări.
în lumina considerentelor mai sus evocate, instanța de trimitere va avea îndatorirea de a examina sesizarea în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 608/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 611/2005. Civil → |
|---|
