ICCJ. Decizia nr. 6130/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești sub nr. 544/C din 6 mai 2003 reclamantul F.I.D. a chemat în judecată pe pârâții M.M.C. și M.D., solicitând ca, în contradictoriu cu aceștia, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. Preduț, ca efect al prescripției achizitive prin joncțiunea posesiilor și să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că terenul menționat a fost folosit de părinții săi din anul 1923 și că el a continuat posesia, aceasta fiind o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că ei sunt proprietari tabulari ai imobilului pe care îl folosesc în mod efectiv, spre deosebire de reclamant și autorii lui care nu au folosit imobilul.
Prin sentința civilă nr. 890 din 24 septembrie 2003 Judecătoria Zărnești a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la dosar nu s-a depus extrasul de carte funciară din care să rezulte că părțile sunt proprietari ai imobilului în litigiu, în cartea funciară figurând alte persoane. Pe de altă parte, s-a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, a reieșit că reclamantul nu a avut o posesie continuă și neîntreruptă asupra terenului, că acesta nu era posesor nici la data introducerii acțiunii, iar declarațiile martorilor sunt neconcludente și în ceea ce privește data de la care autorii reclamantului au început posesia imobilului.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței sus-menționate, susținând că prima instanță a interpretat trunchiat probele administrate iar pe de altă parte nu a administrat și proba cu expertiză tehnică.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
în această fază procesuală s-a administrat proba cu expertiză tehnică, audierea a câte doi martori și interogatorii.
Prin decizia civilă nr. 882/ din 20 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins apelul declarat în cauză.
în motivarea acestei soluții, curtea a reținut că din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză nu s-a făcut dovada că posesia exercitată de autorul reclamantului a fost adevărată și, continuă pe întreaga durată fixată de lege, respectiv 30 ani, conform Codului civil austriac, aplicabil posesiilor începute până la 15 septembrie 1943.
în termen legal, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale aplicabile, întrucât, prin probele administrate în cauză a dovedit că au fost îndeplinite condițiile prescripției achizitive potrivit prevederilor Codului civil austriac, astfel că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiei anterior deposedării efectuată de intimații-pârâți prin înscrierea dreptului lor în C.F.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate anterior. Aceștia au mai precizat că ei sunt proprietarii tabulari ai terenului în litigiu pe care îl și stăpânesc efectiv, cum au dovedit cu probele administrate în cauză, iar recurentul stăpânește o suprafață de circa 300 mp teren aflat în vecinătatea terenului în litigiu.
Recursul este nefondat.
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, obiect reținut ca atare de instanțele în cauză, în funcție de care s-au administrat probele, apreciate ca neconcludente față de cerința reclamantului. In acest context, în cauză nu-și găsește incidența dispozițiile art. 3-4 pct. 8 C. proc. civ., invocat în motivele de recurs, privitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul acestuia.
Nici ipotezele conținute în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în recurs, nu sunt îndeplinite, întrucât decizia recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, considerentele deciziei recurate permit să se constate că elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se regăsesc în cauză, iar legea aplicabilă speței nu a fost încălcată în litera sau spiritul ei și nici interpretată eronat sau greșit aplicată.
Instanța de apel a reținut în mod judicios că reclamantul nu a făcut dovada exercitării unei posesii în condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ. și în termenul cerut prin dispozițiile art. 1890 C. civ. aplicabile în speță.
Prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocat de asemeni prin motivele de recurs, nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză; de altfel, recurentul nici nu a indicat mijlocul de apărare sau dovada asupra cărora instanța nu s-ar fi pronunțat, cum se menționează expres în text și care ar fi atras eventual incidența respectivului text de lege.
De altfel, recurentul nu a criticat decizia recurată prin prisma cerințelor exprese ale art. 304 pct. 8, 9 și 10 invocate, ci s-a referit la interpretarea greșită a probelor administrate în cauza de față, motiv de recurs care însă nu se mai regăsește, fostul pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. fiind abrogat prin O.G. nr. 138/2000.
în calea extraordinară a recursului criticile pot viza numai aspectele de nelegalitate, iar nu de netemeinicie, precum cele invocate în speță.
Față de toate aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6187/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6073/2005. Civil → |
|---|
