ICCJ. Decizia nr. 6182/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată de reclamanta S.V., împotriva pârâtului P.M.S. s-a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul apartament nr. 20, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, reclamanta fiind beneficiara dreptului de folosință viageră a apartamentului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2561/2003.
în motivare reclamanta a arătat că la data de 17 octombrie 2003 a încheiat cu pârâtul în cauză și cu numita P.E.C., contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 2561/2003, prin care a transmis susnumiților nuda proprietate asupra imobilului descris mai sus, rezervându-și dreptul de folosință viageră până la sfârșitul vieții.
După ce pârâtul s-a mutat în imobil au apărut neînțelegeri, acesta tulbura liniștea, o amenință și o jignește.
Prin cererea reconvențională pârâtul solicită reclamantei să-i permită folosința imobilului în continuare, acțiunea reclamantei nefiind întemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2411 din 14 mai 2004, judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să-i respecte acesteia dreptul de uzufruct viager, conform contractului autentificat sub nr. 2561 din 17 octombrie 2003, a dispus evacuarea pârâtului din imobilul, apartament menționat și a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
în motivare se arată că pârâtul a nesocotit dispozițiile art. 539 C. civ. în conformitate cu care "proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip a vătăma dreptul uzufructuarului" iar reclamanta este vătămată în drepturile sale.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P.M.S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în ședința din 24 noiembrie 2004, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a curții de apel, în soluționarea apelului, în această cauză.
Conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004, privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2004, tribunalele judecă, ca instanțe de apel apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în primă instanță, în cazurile expres prevăzute de lege. Ca atare, apelurile aflate pe rolul curților de apel, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a O.U.G. se trimit la tribunale. Față de aceste dispoziții Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 219/A din 24 noiembrie 2004 a declinat competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul P.M.S., împotriva sentinței nr. 2411 din 14 mai 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin decizia nr. 238 din 8 martie 2005, dosarul nr. 343/2005, în baza art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 3 pct. 2 și art. 2 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 20 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția civilă, și a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând competența soluționării prezentei cauze în raport de prevederile art. 3, pct. 2 și art. 2 pct. 2 C. proc. civ. și astfel cum au fost modificate prin OG nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004, în vigoare la data soluționării prezentei cauze, a fost stabilită competența materială la Curtea de Apel Pitești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6080/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6187/2005. Civil → |
|---|
