ICCJ. Decizia nr. 6319/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6319
Dosar nr. 1016.
Şedinţa publică din 2 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.T. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând instanţei obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani, încasate lunar prin reţinerea cotei de 7% din salariul brut, cu titlul de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 decembrie 2001, data trecerii sale în rezervă, actualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie la data executării hotărârii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de fost salariat în cadrul IPJ Hunedoara, a beneficiat în continuare potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 80/1995 şi art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, de asistenţă medicală şi medicamente gratuite şi că aceste reglementări au un caracter special faţă de Legea nr. 145/1997 care reprezintă cadrul general de reglementare.
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanţie C.N.A.S., solicitând ca, în cazul admiterii acţiunii, chemata în garanţie să fie obligată la restituirea cuantumului de 25% din suma pretinsă, virată în contul acesteia potrivit dispoziţiunilor art. 21 alin. (2) din statutul propriu.
Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa 599 din 8 iulie 2003, rămasă irevocabilă prin Decizia 2067 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie Hunedoara să restituie către reclamant sumele reţinute cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut lunar, în perioada 1 martie-31 octombrie 2001, actualizate prin aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii şi a respins acţiunea faţă de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, Procurorul General de pe lângă Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, arătând în esenţă că soluţia pronunţată pe fond este greşită, deoarece legiuitorul nu putea prevedea expres în Legea nr. 80/1995 obligaţia de plată a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru poliţişti de vreme ce legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în 1997 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998. În acest din urmă act normativ, la art. 4 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, străini sau apatrizi cu reşedinţa în România, iar în art. 6 şi art. 55 sunt nominalizate limitativ categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei care au totuşi calitatea de asiguraţi. Printre cei exceptaţi nu figurează şi poliţiştii.
Prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale pe militari şi poliţişti, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor de sănătate, ceea ce înseamnă că trebuie să achite lunar această contribuţie începând cu data dobândirii calităţii de asigurat, respectiv momentul încheierii contractului individual de muncă.
În raport de aceste motive, în baza dispoziţiunilor art. 314 C. proc. civ., Procurorul General a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătoreşti criticate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantului.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Prin OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, intrată în vigoare la 28 august 2003 au fost abrogate art. 330–3304 C. proc. civ. care reglementa recursul în anulare.
În temeiul art. II din OUG nr. 58/2003 dispoziţiilor ordonanţei se aplică proceselor în curs de judecată începute sub legea anterioară, iar hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei nr. 58/2003 rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de Legea sub care au fost pronunţate.
În speţă, recursul în anulare împotriva sentinţei 599 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Hunedoara şi a deciziei nr. 2067 din 15 octombrie 2003 al Curţii de Apel Alba Iulia a fost declarat la data de 14 septembrie 2004, deci după abrogarea art. 330–3304 C. proc. civ., care reglementa recursul în anulare.
În acest context, dispoziţiunile alineatului ultim al art. II din OUG nr. 58/2003 nu-şi pot găsi incidenţă, pentru că la data pronunţării deciziei 2067 din 15 octombrie 2003 împotriva căreia se îndrepta recursul în anulare şi care conferă sentinţei 599 din 8 iulie 2003 un caracter irevocabil, această cale de atac extraordinară a recursului în anulare fusese înlăturată prin abrogarea art. 330–3304 C. proc. civ., care o reglementa.
Aşadar, la data de 14 septembrie 2004, când Procurorul General a declarat recursul în anulare împotriva deciziei 599 din 8 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, această cale de atac extraordinară nu mai exista. Ca urmare recursul în anulare urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2067 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6360/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6351/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
