ICCJ. Decizia nr. 6284/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6284
Dosar nr. 21813/200.
Şedinţa publică din 20 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul B.S. a contestat dispoziţia nr. 3681 din 7 iunie 2002 emisă de Primarul municipiului Brăila prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului rămas liber în urma demolării construcţiei şi folosirii unei părţi din teren (art. 1 din dispoziţie) şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil (art. 2 din dispoziţie).
În motivarea acţiunii reclamantul arată că părinţii săi au cumpărat în anul 1928 un imobil în Brăila, şi care a fost expropriat în anul 1950 prin Decretul nr. 92/1950.
Construcţia fiind demolată, iar o parte din teren fiind liberă, se impunea ca în temeiul Legii nr. 10/2001 să se dispună restituirea în natură a terenului rămas liber, iar numai pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent A solicitat ca pentru toate aceste probleme să se dispună efectuarea unor expertize.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 181 din 24 februarie 2004 a admis contestaţia: a modificat dispoziţia nr. 3689/2002 a Primarului Municipiului Brăila în sensul că se admite cererea de restituire în natură a terenului rămas liber în suprafaţă de 436,37 mp; a dispus acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc sau prin compensare cu bunuri sau titluri de valoare ori acţiuni la societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital, pentru suma de 5.041.241.000 lei.
Instanţa a reţinut că din probele administrate, inclusiv expertiză tehnică, rezultă că din suprafaţa totală de 759 mp, rezultată prin transformarea din stânjeni pătraţi, este liberă şi neafectată de construcţii, suprafaţa de 436 mp. În ce priveşte valoarea construcţiilor demolate prin expertiză s-a stabilit suma de 4.592.844.000 lei iar pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură o valoare de 448.697.000 lei. Cu privire la concesionarea către SC E. a unei suprafeţe de teren, tot prin expertiză s-a stabilit că este vizată o suprafaţă de numai 13,15 mp şi care nu afectează terenul liber.
În aceste condiţii, instanţa de fond a stabilit că „dispoziţia" atacată a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul Brăila prin Primar.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 1187 din 31 august 2004, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a înlăturat dispoziţia privind restituirea în natură a terenului şi a acordat despăgubiri băneşti în limita sumei de 5.649.169.000 lei şi înlăturarea menţiunii referitoare la compensarea cu bunuri sau titluri de valoare ori acţiuni.
Instanţa de apel a reţinut că din referatul tehnic privind imobilul în litigiu care a stat la baza dispoziţiei Primarului nr. 3689 din 7 iunie 2002 terenul de 759 mp inclusiv cei 436,39 mp restituiţi reclamantului este ocupat de detalii de sistematizare, blocul B 3, fundaţie construcţie, alei auto, reţele utilităţi. Chiar expertiza constată existenţa pe suprafaţa de 436,39 mp, în perimetrul E F G H I B C a unui cămin de reţea telefonică, şi este în curs de realizare o alee de acces auto. În aceste condiţii nu se poate restitui în natură terenul solicitata de reclamant ci acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea totală a imobilului (5.649.169.000 lei în loc de 5.041.241.000 lei).
În ce priveşte modalitatea acordării despăgubirilor prin echivalent s-a apreciat că acestea pot fi numai despăgubirile băneşti, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul nesolicitând prin acţiune alte măsuri reparatorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul vizează numai neacordarea în natură a terenului liber astfel cum a statuat Tribunalul Brăila şi solicită menţinerea acestuia ca fiind legală.
În esenţă, se susţine că o parte din terenul preluat de stat odată cu construcţiile este liber şi conform Legii nr. 10/2001 acesta trebuie restituit în natură.
Recursul se priveşte ca fondat.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, cum este cazul în speţă conform art. 2, se restituie de regulă în natură. La art. 10 alin. (1) se prevede că în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial restituirea în natură se dispune pentru terenul rămas liber, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În speţă, de la autorii reclamantului statul a preluat prin naţionalizare (Decret nr. 92/1950) un teren în suprafaţă de 759 mp şi construcţiile amplasate pe acesta.
Din raportul de expertiză întocmit şi din suplimentele la acesta, rezultă că o suprafaţă de 436,69 mp a rămas liberă de construcţii ori alte elemente de sistematizare sau utilităţi.
În aceste condiţii soluţia legală era aceea de a se dispune restituirea în natură a terenului menţionat. În consecinţă corect a procedat instanţa de fond prin sentinţa menţionată.
Instanţa de apel şi-a întemeiat, în principal, soluţia de respingere a solicitării de restituire în natură pe „referatul tehnic" avut în vedere şi de dispoziţiile nr. 3689/2002, referat ce nu a fost întocmit cu participarea tuturor părţilor implicate în litigiu. Mai mult suplimentul la raportul de expertiză ordonat de instanţă relevă acelaşi perimetru de teren liber şi deci posibil de restituit în natură.
Sub acest aspect hotărârea instanţei de apel este greşită, sentinţa instanţei de fond fiind cea legală în raport probatoriul administrat şi neinfirmat în apel.
Nici înlăturarea posibilităţii acordării despăgubirilor şi prin alte modalităţi decât despăgubiri băneşti nu este o soluţie legală.
În primul rând reclamantul nu a făcut apel achiesând deci la hotărârea instanţei de fond. În al doilea rând art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 dă posibilitatea persoanei îndreptăţite să opteze pentru celelalte forme de restituire prin echivalent. O asemenea opţiune a făcut reclamantul prin neatacarea cu apel a hotărârii instanţei de fond.
În consecinţă se impune casarea hotărârii recurate şi respingerea apelului declarat de Primarul Municipiului Brăila, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 181 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.S. împotriva deciziei nr. 1127 din 31 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia recurată şi respinge apelul declarat de Primarul Municipiului Brăila împotriva sentinţei civile nr. 181 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6351/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 626/2005. Civil → |
|---|
