ICCJ. Decizia nr. 620/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 620.
Dosar nr. 20834/200.
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 octombrie 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată pârâţii B.G. şi B.D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună evacuarea acestora şi membrilor lor de familie din imobilul situat în Bucureşti, pentru lipsa titlului locativ.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat.
Pârâţii locuiesc de mai mult timp în imobilul menţionat, fără titlu locativ.
Aceştia nu au avut un titlu locativ în curs de derulare la data intrării în vigoare a OUG nr. 40/1999.
Reclamantul a notificat pârâţii cu privire la calitatea sa de proprietar, precum şi cu privire la necesitatea reglementării raporturilor locative, aceştia nedând însă curs notificării şi continuând a ocupa imobilul fără drept.
Pe de altă parte, la data de 5 iunie 2001, reclamantul a încheiat cu pârâtul B.G. un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care s-a stabilit preţul şi data încheierii de vânzare-cumpărare.
Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontractul menţionat şi, drept urmare contractul de vânzare-cumpărare nu a mai fost încheiat.
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, susţinând că neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare a avut loc din culpa exclusivă a reclamantului.
Pe cale reconvenţională, pârâţii au solicitat să se constate că reclamantul-pârât reconvenţional nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a notificării, conform art. 10 din OUG nr. 40/1999, în vederea perfectării unui nou contract de încheiere şi că, prin efectul tacitei relocaţiuni, contractul de încheiere semnat anterior cu fostul I.C.R.A.L. a fost prelungit de drept.
O a doua cerere reconvenţională, cu acelaşi obiect, a fost formulată de pârâţii B.I., B.M. şi B.C.
Prin sentinţa nr. 2269 din 29 martie 2004, Judecătoria sectorului II Bucureşti a respins, ca inadmisibile, acţiunea principală şi cererea reconvenţională.
S-a reţinut că pârâţii ocupă imobilul menţionat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare.
Acţiunea în evacuare, sancţiune în materia drepturilor locative, este inadmisibilă, reclamantul având la dispoziţie acţiunea în revendicare, în vederea restituirii imobilului de către posesorul neproprietar.
Totodată, cererea reconvenţională este inadmisibilă, în raport de împrejurarea că pârâţii-reclamanţi reconvenţionali nu a făcut dovada existenţei unui contract de închiriere, solicită constatare unei situaţii negative, cu referire la primul capăt de cerere, iar în ipoteza existenţei unui drept locativ în imobilul în litigiu, pentru obligarea reclamantului la încheierea unui contract de închiriere, au la îndemână o acţiune în realizarea dreptului.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamantul a declarat apel, criticile privind greşita aplicare a legii.
Prin Decizia nr. 834/A din 24 august 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, a respins apelul, ca nefondat.
S-a reţinut că antecontractul de vânzare-cumpărare nu constituie titlu locativ, în acesta stipulându-se în mod expres faptul că promitentul-cumpărător va intra în stăpânirea de drept şi de fapt a imobilului, la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare.
Ca atare, în absenţa unor raporturi locative între părţi, reclamantul are deschisă doar calea acţiunii în revendicare pentru a reintra în posesia imobilului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că, în cazul ocupării abuzive a unui imobil, această încălcare a legii să poată fi înlăturată numai prin acţiunea în revendicare.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză, reclamantul a făcut dovada calităţii de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat.
În această calitate, reclamantul beneficiază de toate drepturile conferite de lege proprietarului, cu referire la art. 480 C. civ.
În acest context, urmează a se observa că revendicarea, ca acţiune petitorie, în sensul că tinde să stabilească direct existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului, conduce implicit şi la redobândirea posesiei, dar aceasta apare doar ca efect accesoriu.
Or, în speţă obiectul cererii nu privea stabilirea existenţei dreptului de proprietate ci redobândirea posesiei prin evacuarea pârâţilor, care folosesc imobilul fără titlu.
Ca atare, în mod greşit s-a reţinut că acţiunea în evacuare este inadmisibilă şi că, pentru redobândirea posesiei, titularul dreptului de proprietate, necontestat în cauză, are la îndemână exclusiv acţiunea în revendicare.
Prin urmare, respingând apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe şi menţinând sentinţa atacată, prin care acţiunea a fost soluţionată prin admiterea greşită a excepţiei, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 312 alin. (2) cu referire la art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată, va admite apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe, pe care o va anula şi va trimite dosarul instanţei de apel, în vederea rejudecării cauzei prin evocarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.N. împotriva deciziei nr. 834/A din 24 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti pe care o casează, admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei 2269 din 29 martie 2004 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti. Anulează sentinţa şi trimite cauza spre evocarea fondului la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6186/2005. Civil → |
|---|
