ICCJ. Decizia nr. 6288/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6288
Dosar nr. 11970/200.
Şedinţa publică din 1 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4409 din 9 septembrie 2001, reclamantul R.D. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean „Mavromati" Botoşani, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie anulată Decizia nr. 146 din 16 august 2001 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 şi să se dispună obligarea pârâtului să-i restituie în natură suprafaţa de 2399 mp ori să-i plătească despăgubiri în ipoteza imposibilităţii restituirii în natură a terenului
La termenul din 18 decembrie 2002 la cererea reclamantului s-a dispus având în vedere cererea sa subsidiară de luare de măsuri reparatorii prin echivalent, introducerea în cauză ca pârât a Statului Român prin Ministerul Finanţelor.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a adresat unităţii pârâte cu notificare, dar că i s-a respins cererea de restituire prin Decizia nr. 146 din 16 august 2001, fără a i se face ofertă de restituire prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 134 din 26 martie 2003 a Tribunalului Botoşani a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul R.D. în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Judeţean „Mavromati" Botoşani şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
A dispus obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor să emită pe numele reclamantului titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 1.749.738.600 lei şi la 2.400.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins ca nefondată acţiunea intentată pârâtului Spitalul Judeţean „Mavromati" Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că terenul în litigiu a aparţinut bunicilor reclamantului, de la care a fost preluat de stat prin sentinţa civilă nr. 383 din 21 iulie 1953 a fostului Tribunal Popular al oraşului Botoşani, în baza prevederilor Decretului nr. 111/1951, cu titlu.
Întrucât terenul în litigiu în suprafaţă de 2000 mp şi nu 2399 mp cât a pretins reclamantul, se află în posesia Spitalului Judeţean „Mavromati" Botoşani, a constatat că în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
Prin apelul declarat reclamantul R.D. a susţinut că prima instanţă în mod greşit a reţinut că suprafaţa terenului este de 2000 mp şi nu 2399 mp aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat şi transcris în registrul Tribunalului Botoşani cu nr. 2003 din 17 martie 1937, astfel că valoarea reală de circulaţie a terenului este de 2.097.000.000 lei.
Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, a criticat sentinţa primei instanţe, întrucât au fost încălcate prevederile art. 20–35, art. 37, art. 38 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001 privind procedura pe care aceasta o instituie pentru evaluarea despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 81 din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul R.D. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a decide astfel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 383 din 21 iulie 1953 a fostului Tribunal Popular Botoşani a trecut la stat suprafaţa de 2000 mp şi nu 2399 mp cum este trecut în contractul de vânzare-cumpărare din 1937, situaţie în care statul nu poate fi obligat să acorde despăgubiri pentru o suprafaţă mai mare decât cea preluată.
În ceea ce priveşte recursul pârâtului Statul Român, a reţinut că, reclamantul a achiesat să primească titluri de valoare nominală, nefiind aplicabilă procedura specială pentru calcularea şi acordarea despăgubirilor băneşti prevăzute de capitolul V din Legea nr. 10/2001.
În contra acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul R.D. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Atât reclamantul cât şi pârâtul au criticat Decizia atacată, ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la critica formulată de reclamantul Roşu Dumitru, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa nu a avut în vedere toate probele dosarului care coroborate ar fi creat convingerea instanţei că trebuia despăgubit pentru întreaga suprafaţă de teren trecută la stat şi nu doar ceea ce s-a menţionat în acte, deoarece prejudiciul său real este 2.099.000.000 lei, reţinut prin expertiza dispusă în cauză.
În motivarea recursului, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a susţinut că atât prima instanţă cât şi cea de apel nu au avut în vedere procedura administrativă impusă de legea specială care derogă de la prevederile dreptului comun şi nici faptul că Decizia nr. 146 din 16 august 2001 a unităţii notificate a fost comunicată Prefecturii Botoşani, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 unde îşi urmează cursul soluţionării.
A mai susţinut că, expertiza pentru stabilirea imobilului s-a efectuat fără respectarea dispoziţiilor imperative ale art. 105 alin. (2) şi art. 208 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că terenul în litigiu este în suprafaţă de 2000 mp şi nu 2399 mp cât pretinde reclamantul, fapt ce rezultă din sentinţa civilă nr. 383 din 21 iulie 1953 a fostului Tribunal Popular al oraşului Botoşani, situaţie confirmată şi de instanţa de apel.
Este adevărat că, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat şi transcris în Registrul Tribunalului Botoşani la nr. 2003 din 17 martie 1937 este trecută suprafaţa de 2399 mp, însă reclamantul nu a făcut dovada că diferenţa de teren ar fi intrat în posesia statului, respectiv a Spitalului Judeţean „Mavromati" Botoşani.
Este neîntemeiată critica reclamantului că expertiza tehnică efectuată a stabilit că suprafaţa terenului este de 2399 mp, întrucât expertul a stabilit valoarea de circulaţie a terenului, arătând că suprafaţa de 2399 mp este ocupată de clădiri şi anexele acestora (Spital Judeţean, Policlinică, Staţie salvare) cât şi de utilităţi (supralărgire, bulevard, amenajări exterioare, platforme etc.
Şi recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice se vădeşte a fi nefondat, câtă vreme reclamantul a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, neavând nici o relevanţă procedura de urmat pentru evaluarea despăgubirilor, atâta vreme cât în cauză legea a fost corect aplicată de ambele instanţe.
Nefondată este şi critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) şi art. 208 C. proc. civ., motiv invocat pentru prima dată în recurs.
Din actele şi lucrările dosarului de fond, rezultă că recurentul a fost legal citat, a depus întâmpinare şi nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică dispus în cauză.
Neîntemeiată este şi critica vizând obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, motiv invocat pentru prima dată în recurs.
Ca parte căzută în pretenţii potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în mod legal recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Faţă de cele expuse recursurile fiind nefondate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul R.D. şi de pârâtul Statul Român împotriva deciziei nr. 81 din 8 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6967/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6916/2005. Civil → |
|---|
