ICCJ. Decizia nr. 6916/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6916
Dosar nr. 20055/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 871 din 19 februarie 2004 au admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii G.I. şi D.G. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Primarul Municipiului Bucureşti şi a obligat pe pârâţi să emită „dispoziţie" conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.
S-a reţinut că reclamanţii G.I. şi D.G. au adresat prin intermediul executorului judecătoresc la data de 13 iulie 2001, Primăriei Municipiului Bucureşti, notificarea nr. 760 din 13 iulie 2001 prin care au solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 283 mp şi construcţia, situate în Bucureşti.
S-a mai arătat că pârâţii nu şi-au respectat obligaţia impusă prin dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de a se pronunţa, prin dispoziţie motivată, asupra notificării, în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestora sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, prin Decizia civilă nr. 645 din 17 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 871 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti cu motivarea că prima instanţă a făcut în cauză o justă aplicare a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 645 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, a declarat recurs Primăria municipiului Bucureşti, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă acţiunea formulată de reclamanţi faţă de împrejurarea că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are caracter de recomandare.
CURTEA urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Prin dispoziţiile menţionate în mod imperativ s-a prevăzut că obligaţia unităţii deţinătoare de a emite decizie/dispoziţie motivată, obligaţie care trebuie îndeplinită în termen de 60 de zile.
Acţiunea prin care persoanele îndreptăţite solicită să fie obligată unitatea deţinătoare să-şi respecte „obligaţia" de a face, este admisibilă iar, în speţă, şi întemeiată.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primar General împotriva deciziei nr. 645/A din 17 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6288/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5994/2005. Civil → |
|---|
