ICCJ. Decizia nr. 6684/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 17 aprilie 2002, D.A. a solicitat anularea deciziei nr. 367/2002 a SC I. SA.
în motivarea plângerii, s-a arătat că prin notificare adresată intimatei contestatoarea a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea unui teren de 0,46 ha situat în comuna Cocu, sat Lunca, preluat abuziv de la autorii săi.
Contestatoarea a dovedit, cu certificatul de moștenitor nr. 280/1996, că terenul a fost dobândit de la autorii săi, aspect care rezultă și din registrele agricole ale Primăriei comunei Cocu.
Prin sentința civilă nr. 182 din 7 octombrie 2002 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis cererea și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei terenul în suprafață de 4.621 mp identificat în schița anexă a raportului de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta s-a adresat pârâtei cu notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 solicitând restituirea în natură a terenului. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul în litigiu este liber de construcții și se află în posesia pârâtei. Pârâta nu a depus nici un titlu de proprietate cu privire la teren și nici nu a fost identificat vreun act normativ în temeiul căruia terenul să fi intrat în patrimoniul pârâtei.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia civilă nr. 12/A din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Argeș. Sentința a fost schimbată în sensul că cererea reclamantei a fost respinsă.
în considerentele deciziei s-a reținut că din adeverința nr. 1601 din 6 august 2001 eliberată de Primăria comunei Cocu, rezultă că D.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,66 ha în baza Legii nr. 18/1991 și a fost validată pe anexa 2 poziția 71 a satului Popești cu suprafața de 4,66 ha. I s-au atribuit însă numai 4,20 ha, diferența de 0,46 ha fiind ocupată de SC I. SA. Cum terenul a fost solicitat de autoarea reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991 și i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul acestei legi, restituirea acestuia nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei hotărâri intimata reclamantă a declarat recurs, critica privind, în esență, următoarele aspecte:
Motivul care a dus la admiterea apelului, respectiv faptul că terenul nu poate fi restituit potrivit Legii nr. 10/2001 întrucât a fost solicitat în condițiile Legii nr. 18/1991, nu este înscris în motivele de apel.
Instanța nu a pus în discuție în sala de ședință acest motiv de apel, deși ambele părți au fost prezente la termen.
Recursul este întemeiat.
Instanța de apel și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, reținând că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu a fost făcută, în persoana autoarei reclamantei, în sistemul legii fondului funciar.
Acest aspect nu a format obiect de critică în cadrul motivelor de apel, și din verificarea încheierii de dezbateri rezultă că instanța nu a pus în discuția părților problema aplicării în cauză a prevederilor menționate.
Contradictorialitatea presupune că judecătorul trebuie să ofere fiecărei părți posibilitatea de a discuta și combate susținerile și probele adversarului și de a-și exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt și de drept invocate de instanță din oficiu. Corelativ acestui drept al părților, există obligația pentru instanță să pună în dezbaterea părților aspectele care consideră că pot duce la o anumită soluție.
în măsura în care a apreciat că incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 constituie un motiv de ordine publică, în lumina principiului contradictorialității instanța de apel avea obligația să pună în dezbaterea părților această chestiune.
întrucât nu a procedat în acest mod, instanța a nesocotit atât principiul contradictorialității cât și principiul dreptului de apărare, motiv pentru care a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate.
Vătămarea provocată intimatei, care nu a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere în legătură cu aspectele care au format convingerea instanței, nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii.
Ca atare, recursul a fost admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și hotărârea a fost casată, în temeiul art. 313 C. proc. civ., pentru ca instanța de trimitere să lămurească, în contradictoriu cu ambele părți, problema aplicabilității în cauză a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6690/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6658/2005. Civil → |
|---|
