ICCJ. Decizia nr. 6789/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6789
Dosar nr. 10847/200.
Şedinţa de la 15 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea critică din 2 noiembrie 2004 reclamanta P.F. a chemat în judecată pe pârâtul K.A. solicitând a se lua act de voinţa sa de a revoca donaţia făcută pârâtului având ca obiect cota de ½ din imobilul situat în comuna Secaş nr. 68, judeţul Timiş, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 171 din 28 ianuarie 1998 la Biroul notarului public E.F. din Lugoj şi, pe cale de consecinţă, să se dispună revenirea la situaţia anterioară.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 53 din 11 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj, iar pârâtul K.A. a declarat apel la data de 3 februarie 2005.
Apelul a fost înaintat spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara, care, prin Decizia civilă nr. 1010 din 25 aprilie 2005, a calificat calea de atac exercitată de pârât ca fiind recurs şi, având în vedere dispoziţiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Timiş competenţa soluţionării recursului.
Pentru a califica astfel calea de atac, curtea de apel a constatat că valoarea litigiului este de sub un miliard lei şi a statuat că sunt incidente dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ.
Tribunalul Timiş a pronunţat Decizia civilă nr. 373/A din 3 iunie 2005, prin care, calificând calea de atac drept apel, a declinat competenţa soluţionării acestuia în favoarea Curţii de Apel Timişoara, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi, în scopul soluţionării acestuia, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca regulator de competenţă.
Examinând conflictul, Înalta Curte constată cele ce succed.
Prima instanţă a fost investită atât cu soluţionarea unei cereri principale având ca obiect revocarea unei donaţii între soţi cerută de către soţul donator cu invocarea prevederilor art. 937 C. civ., cât şi cu judecarea unei cereri accesorii constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Hotărârea dată în primă instanţă în rezolvarea unei asemenea acţiuni este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru cererea principală, chiar dacă s-ar ataca doar soluţia pronunţată cu privire la cererea accesorie.
Ori, cererea principală din cauza de faţă este neevaluabilă în bani, indiferent de valoarea obiectului donaţiei, dat fiind specificul unei asemenea cereri, în rezolvarea căreia instanţa de judecată nu are obligaţia de a cerceta motivele care o determină, ci numai de a lua act de voinţa ad nutum manifestată de soţul donator reclamant în contra soţului donatar pârât.
Ca urmare, unui asemenea litigiu nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., prin care a fost suprimată calea de atac a apelului în funcţie de natura sau valoarea obiectului anumitor procese civile, fiind incidente numai dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
La data ivirii conflictului negativ de competenţă examinat, art. 282 alin. (1) C. proc. civ. prevedea că hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar art. 2 pct. 2 şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ. reglementau competenţa ca instanţe de apel a tribunalelor în anumite cazuri expres prevăzute şi a curţilor de apel în celelalte cazuri.
Ulterior, prin Legea nr. 219/2005, dispoziţiile legale mai sus enunţate au fost modificate în sensul că hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, curtea de apel având competenţa, ca instanţă de apel, de a soluţiona apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor tranzitorii ale art. II alin. (1) din aceeaşi lege, căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
Ca urmare, Înalta Curte va rezolva conflictul prin stabilirea competenţei Tribunalului Timiş de a soluţiona calea de atac din cauza de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Timiş competenţa soluţionării căii de atac exercitată de pârâtul K.A. împotriva sentinţei civile nr. 53 din 11 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3630/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6786/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6793/2005. Civil → |
|---|
