ICCJ. Decizia nr. 6777/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6777
Dosar nr. 5988/2005
Şedinţa de la 15 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea civilă din 17 iunie 2004 reclamantul N.V. a chemat în judecată pe pârâtul Sindicatul Liber al Salariaţilor Comunali din cadrul Regiei Autonome A. Timişoara solicitând a se constata ilegalitatea neprimirii reclamantului ca membru al sindicatului, a alegerii unor membri în conducerea sindicatului, a modificării statutului şi a alegerilor generale, precum şi obligarea pârâtului de a-l reprimi pe reclamant în rândul membrilor săi şi obligarea aceluiaşi pârât de a-i plăti reclamantului daune morale în sumă de una mie lei.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 10113 din 9 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Timişoara, împotriva căreia a declarat apel reclamantul N.V. la data de 23 decembrie 2004.
Prin Decizia civilă nr. 337 din 15 februarie 2005 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a calificat calea de atac drept recurs având în vedere dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. şi, în temeiul prevederilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ. introdus prin Legea nr. 195/2004, a constatat că tribunalul este competent a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă care nu sunt supuse apelului, astfel că şi-a declinat competenţa soluţionării recursului în favoarea Tribunalului Timiş.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 380/R din 12 aprilie 2005, prin care a calificat calea de atac exercitată de reclamantul N.V. ca fiind apel din competenţa de soluţionare a curţii de apel potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin OUG nr. 65/2004, astfel încât şi-a declinat la rându-i în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa soluţionării apelului, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca regulator de competenţă.
Examinând conflictul astfel apărut, Înalta Curte constată cele ce succed.
Potrivit art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare în perioada în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă de faţă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, iar conform art. 299 alin. (3) C. proc. civ. în forma în vigoare în aceeaşi perioadă, judecarea recursurilor declarate împotriva acestor hotărâri este de competenţa instanţei expres prevăzute de lege.
Legea sindicatelor nr. 54 din 24 ianuarie 2003, în temeiul căreia a fost introdusă acţiunea de către reclamantul N.V., nu conţine prevederi în privinţa căilor de atac în asemenea cauze, iar litigiul este neevaluabil în bani, astfel încât hotărârea primei instanţe nu se încadrează în nici una din categoriile enunţate în mod expres şi limitativ în textul enunţat, fiind deci supusă căii de atac a apelului.
Ulterior ivirii conflictului examinat, unele norme de competenţă au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 în sensul că hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal [art. 2 pct. 2 şi art. 282 alin. (1) C. proc. civ.], art. II alin. (1) din lege prevăzând că procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
În raport de cele arătate, hotărârea de primă instanţă din prezenta cauză este supusă căii de atac a apelului, iar competenţa soluţionării acestuia aparţine Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Timiş competenţa soluţionării căii de atac exercitată de reclamantul N.V. împotriva sentinţei civile nr. 10113 din 9 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 8455/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6782/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3779/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
