ICCJ. Decizia nr. 6846/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6846
Dosar nr. 5562/2005
Şedinţa de la 16 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată:
Prin cererea dedusă judecăţii (ca urmare a disjungerii dispusă prin încheierea din 22 septembrie 2004, dosar nr. 13484 din 24 noiembrie 2003 al Judecătoriei Timişoara) reclamanţii M.D. şi D.M. au chemat în judecată pe pârâtul V.R.A. cerând grăniţuirea proprietăţilor şi obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de cca 60 mp ocupată din proprietatea lor prin amplasarea gardului despărţitor.
Prin sentinţa civilă nr. 8570 din 6 octombrie 2004 Judecătoria Timişoara a admis acţiunea şi a constatat întinderea proprietăţilor limitrofe aparţinând părţilor litigante, stabilind linia de hotar pe aliniamentul C-D din planul de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar S.I., sens în care a obligat pârâtul să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 53,48 mp ocupată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul V.R.A.
Prin Decizia civilă nr. 495/A din 15 decembrie 2004 Tribunalul Timiş, în raport de dispoziţiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ. şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 316/A din 11 februarie 2005 Curtea de Apel Timişoara, în raport de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., a calificat calea de atac exercitată de pârât a fi recurs şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Prin Decizia civilă nr. 2321 A din 24 martie 2005 Tribunalul Timiş, reinvestit cu soluţionarea litigiului, a apreciat că în raport de natura capătului principal al cererii deduse judecăţii, acţiune în grăniţuire, calea de atac exercitată de pârât este apel şi şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Timişoara, sens în care a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ ivit.
Analizând lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Or, acţiunea în grăniţuire nu este o acţiune civilă evaluabilă în lei, caz în care nu este aplicabilă dispoziţia legală mai sus menţionată, hotărârea dată în primă instanţă de judecătorie fiind supusă apelului.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 1 din OUG nr. 138/2000, modificate, ulterior, prin art. I pct.1 din Legea nr. 219/2005, dispoziţii potrivit cărora tribunalele judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat pârâtul V.R.A. în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul V.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 8570 din 6 octombrie 2004 a Judecătoriei Timişoara în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6865/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6850/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
