ICCJ. Decizia nr. 6860/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6860
Dosar nr. 20399/1/2005
Şedinţa publica de la 11 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 717 din 3 iunie 2004, la Tribunalul Gorj, reclamanţii N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. şi C.P., în calitate de moştenitori ai defunctului C.D., au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 415 din 5 mai 2004 emisă de pârâta C.N.L.O. SA Târgu Jiu prin care li s-a respins notificarea prin care au solicitat despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 9,70 ha teren agricol, arabil şi pădure, ocupat de obiective miniere şi utilaje de decopertat.
Prin sentinţa nr. 180 din 25 iunie 2004, Tribunalul Gorj a respins acţiunea reclamanţilor reclamanţii N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. şi C.P. împotriva pârâtei C.N.L.O. SA Târgu Jiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 “nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea 18/1991 de fond funciar, republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.” .
În acest sens, s-a arătat că legiuitorul a avut în vedere ca şi domeniu de reglementare a acestei legi, numai acele terenuri situate în intravilanul localităţii, care până la intrarea în vigoare a Legii 1/2000 nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Potrivit probelor instanţa a reţinut că suprafaţa de teren de 9,70 ha solicitată de reclamanţi a făcut obiectul legilor fondului funciar, reclamanţilor fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate, dar neexistând posibilitatea restituirii în natură s-a dispus înscrierea lor în anexa 39 a Legii nr. 1/2000 pentru acordarea de despăgubiri.
Suprafaţa de teren figurează la poziţia 6 la numele reclamantului C.G., în tabelul nominal de persoane fizice pentru care nu s-au putut restitui în natură suprafeţele de teren solicitate.
Respectiva împrejurare s-a confirmat prin adresa nr. 2271 din 28 noiembrie 2002 emisă de Primăria Comunei Câlnic şi recunoscută de către reclamanţi.
Prin decizia nr. 713 din 7 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. şi C.P. împotriva sentinţei nr. 180 din 25 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimata C.N.L.O. Târgu Jiu.
Instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001 terenurile solicitate de reclamanţi nu intră sub incidenţa acestei legi, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
S-a arătat că, în speţă, este de necontestat că terenul în litigiu a fost solicitat de către reclamanţi în temeiul Legii nr. 1/2000, fiind înscrişi în anexa nr. 39, poziţia 6 la Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 3153/2000, pentru acordarea de despăgubiri.
În plus, instanţa de apel a avut în vedere că apelanţii-reclamanţi au recunoscut în faţa instanţei că nu au atacat hotărârea privind înscrierea lor în anexa nr. 39 a Legii nr. 1/2000 pentru acordarea de despăgubiri, situaţie faţă de care terenul în litigiu nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
În acest context s-a concluzionat că susţinerile apelanţilor-reclamanţi, în sensul preluării abuzive a terenurilor, a aspectelor privind actualii deţinători ai terenului şi că despăgubirile trebuiesc achitate de actualii deţinători sunt irelevante.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanţii, fără a arăta temeiul legal.
Susţin în esenţă că instanţa de apel greşit a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 1/2000, deoarece reparaţia prejudiciului trebuie realizată în temeiul Legii 10/2001, deoarece întreaga suprafaţă este ocupată efectiv de obiective miniere şi utilaje miniere aparţinând intimatei, terenul fiind preluat de la autorii lor în mod abuziv.
Analizând recursul declarat de reclamanţii N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. şi C.P. în limita motivului de nelegalitate invocat, ce face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat.
Recurenţilor reclamanţi le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 9,70 ha. teren în baza cererii formulate în temeiul Legii nr. 1/2000 conform Hotărârii nr. 1353/2002 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea legii fondului funciar. Deoarece nu a existat posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanţilor, ca moştenitori ai lui C.D., s-a dispus înscrierea în anexa nr. 39 a Legii nr. 1/2000 pentru acordarea despăgubirilor corespunzătoare, conform înscrisurilor aflate la filele 6-7 din dosarul instanţei de fond, respectiv adresa nr. 2273/28 noiembrie 2002, emisă de Primăria Comunei Câlnic, judeţul Gorj şi tabelul nominal cuprinzând persoanele fizice pentru care nu există suprafeţe de teren agricol pentru restituirea integrală, reprezentând anexa nr. 39.
Această împrejurare a fost recunoscută de către reclamanţi atât în faţa instanţei de fond cât şi a instanţei de apel.
Este adevărat că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, “nu intră sub incidenţa acestor legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997” .
Acest articol delimitează sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 de cea a unora dintre actele normative “înrudite” în sensul că au un caracter reparator.
În cauză, s-a dovedit nu numai faptul că terenurile în litigiu intră sub incidenţa legii fondului funciar ci împrejurarea că au şi fost aplicate dispoziţiile respectivei legi, reclamanţi fiind în măsură să-şi valorifice hotărârea în posesia căreia se află.
Faţă de aceste considerente, este evident că instanţa de apel corect a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea 10/2001, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. neregăsindu-se în speţă, ceea ce impune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. şi C.P. împotriva deciziei nr. 713 din 07 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8730/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5587/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
